tag:blogger.com,1999:blog-61366703955590992562024-02-20T02:29:07.338-08:00Gina Zahariaeu și atâtgina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.comBlogger55125truetag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-8251593385290256042024-01-09T07:58:00.000-08:002024-01-09T07:58:10.620-08:00poate<p><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14pt;">e ușor să crezi că pe drum trec care bogate</span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">să iei masa cu un sărac fără să-ți fie teamă <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">că vei flămânzi cândva<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">ori să cânți la pian deasupra râpilor<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">poate<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">dar mai greu e să-ți imaginezi toate astea<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">lângă un râu cu pești mulți<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">deasupra căruia se rotesc vulturii<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">ca într-un joc <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">al cunoașterii<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">rămâi la fereastră<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">te voi saluta cu respect dacă se întâmplă<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">să am în calea mea<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">felinare<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYGhn3My0_PBMlYZaLA3a1AD4Cw7nPg_teOlD47AlfuVQvlIt2gYvmOoNBhT1qpYcGsVNtvedoEhiN7OSkOg4lbybfEYBh_TQw-HU0X3UHHM72BBg7i7nEVcCR5DqohyFn3EijPVOtZXS4hQ-9fQX-PFH_N_36_vR54g-2AYGvLudGm9oQvaM2aOoT5-IY/s2048/DA.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1542" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYGhn3My0_PBMlYZaLA3a1AD4Cw7nPg_teOlD47AlfuVQvlIt2gYvmOoNBhT1qpYcGsVNtvedoEhiN7OSkOg4lbybfEYBh_TQw-HU0X3UHHM72BBg7i7nEVcCR5DqohyFn3EijPVOtZXS4hQ-9fQX-PFH_N_36_vR54g-2AYGvLudGm9oQvaM2aOoT5-IY/s320/DA.jpg" width="241" /></a></div><br /><span style="color: #050505; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;"><br /></span><p></p>gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-73088372965403591102020-05-02T07:06:00.001-07:002020-05-02T07:06:21.523-07:00Liniște<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;">Când liniștea începe să se-adune,</span><br style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;" /><span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;">Vino cu mine, știu că ești aici,</span><br style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;" /><span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;">Să n-ascultăm tăcerea când ne spune</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1c1e21; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><br />Că sunt orbi în satul cu furnici.<br /><br />Ogoarele-s arate peste noapte<br />De păsări, și de lună, și de ploi...<br />Astăzi vom cerne un ocean de șoapte<br />La o fereastră ce-o purtăm în noi.<br /><br />Vrei să colinzi cu mine prin pădure,<br />Ți-e dor de munți, de drumuri și de ieri?<br />Acum nici hoții nu mai știu să fure<br />Icoana vârstei dintre primăveri.<br /><br />Îți dăruiesc o filă de poveste;<br />E tot ce am, vino și tu să vezi,<br />Cum ursu-și plimbă timpul peste creste,<br />Iar brazii sunt din ce în ce mai verzi.<br /><br />(În imagine, ursoaica și puii, în Munții Buzăului)</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKkaK-Kkq6JoxTusZy_h_4GdGyvUhOrEzx8iFKbNlTkTHFmP5T3Pfbx2-TOVJyJixfULOvwxxZP4JfKK5sMw33ybyshA-9c_bS413Z8PIfiRfbPArB7rVAbDRN4yJFHXPs-EY7zFiLdqkV/s1600/95680904_3218256741552998_1810417621087027200_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="652" data-original-width="960" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKkaK-Kkq6JoxTusZy_h_4GdGyvUhOrEzx8iFKbNlTkTHFmP5T3Pfbx2-TOVJyJixfULOvwxxZP4JfKK5sMw33ybyshA-9c_bS413Z8PIfiRfbPArB7rVAbDRN4yJFHXPs-EY7zFiLdqkV/s320/95680904_3218256741552998_1810417621087027200_o.jpg" width="320" /></a></div>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1c1e21; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><br /></span></div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-65890266660659585922020-05-02T06:49:00.002-07:002020-05-02T06:59:34.535-07:00Primăvara din vârful amiezii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: helvetica, arial, sans-serif;">Ai închis primăvara într-o duminică, Doamne,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;">și ce mireasmă ne răsfață pământul,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;">cât alb-intens</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1c1e21; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><br />se joacă în verde și albastru,<br />de parcă un cor de îngeri ne învață să împletim lumina<br />în suflete!<br /><br />Nu-i așa, Doamne,<br />că nimic nu ne poate opri să alergăm pe câmpiile abia pornite la paradă,<br />că și de aici se văd la fel de optimiste<br />și frumos gătite,<br />că pădurile au trilurile tot la fel de bogate<br />ca ieri,<br />iar pacea ne salută din când în cânt<br />și ne binecuvântează?!<br /><br />Se aude murmur de flori la ferestre,<br />intră în case, stau la masă cu noi și ne vorbesc despre credință,<br />astăzi, mai mult ca oricând,<br />ar putea umple toate drumurile,<br />și satele,<br />și fântânile, și singurătatea,<br />și nopțile înghesuite în podul speranțelor,<br />ar putea deveni izvor<br />între oameni,<br />așa vom ști că suntem asemenea unui fluier<br />care doinește<br />din vârful amiezii.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRq_5zmI7oQnySEgl3MTKCyT5WkUC-xW-3SgbRNmO4UvBfCpebPO06990TDqJKSyVhLMODxJ3uam3qRz-CAFX6c22w0-KuB1AIYYBjjI_shxo94SqKVH0P80AdyU2gwj2o-agKgkstElYa/s1600/94376335_3202184843160188_994863383809359872_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="576" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRq_5zmI7oQnySEgl3MTKCyT5WkUC-xW-3SgbRNmO4UvBfCpebPO06990TDqJKSyVhLMODxJ3uam3qRz-CAFX6c22w0-KuB1AIYYBjjI_shxo94SqKVH0P80AdyU2gwj2o-agKgkstElYa/s320/94376335_3202184843160188_994863383809359872_o.jpg" width="192" /></a></div>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1c1e21; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><br /></span></div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-31356209070891702552019-06-15T11:38:00.003-07:002020-05-02T06:44:11.243-07:00seară bună maestre<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="color: #1c1e21; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;">înflorise teiul din sufletul verii mele și nu știam încotro</span><br style="color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;" /><span style="color: #1c1e21; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;">să-l ascund de tâlhari</span><br style="color: #1c1e21; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;" /><span style="color: #1c1e21; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;">l-am urcat într-un vârf de creion</span><span class="text_exposed_show" style="color: #1c1e21; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><br />să pot nota ora la care a ținut primul discurs<br />despre verbul răscopt în aura nopții<br />într-o scoarță sălbatică<br />iată de ce uit uneori ce zi este<br />și de ce meteoritul ăla trece mereu pe sub gânduri<br />ca un cocoșat rătăcit<br /><br />seară bună maestre am zis<br />iar drumurile s-au înnodat într-un cor de luceferi<br />tocurile mele te sperie dar tu ești erou<br />ai ascultat toate simfoniile pământului<br />stai mereu treaz când luna te mângâie<br />însă te cutremuri<br />ca un bolnav de friguri<br /><br />îți voi arunca ceasul tău otrăvit<br />nu trebuie să-l slujești decât într-o singură floare<br />restul e poveste criptată<br />în brațele tale mă las<br />ca un scafandru venit pentru a salva marea<br />de la înec</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 4.5pt;">
<span style="color: #1c1e21; font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: large;"><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial;"><span class="textexposedshow"><br /></span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 4.5pt;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNBEYzK_bXHQsOBjZU6vz4d1t1OOC1h0cghr76gWWUbdbprffoUrjw2bcb0ptxfwMedciiffQJXVjt2kbtdSRuMdjK9UKvmogVLIr9R9HH_nUeBIoOd9FRQrhYZQ-mnzsG8zCoe15NS0-d/s1600/20160811_103417.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="961" data-original-width="1600" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNBEYzK_bXHQsOBjZU6vz4d1t1OOC1h0cghr76gWWUbdbprffoUrjw2bcb0ptxfwMedciiffQJXVjt2kbtdSRuMdjK9UKvmogVLIr9R9HH_nUeBIoOd9FRQrhYZQ-mnzsG8zCoe15NS0-d/s320/20160811_103417.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1c1e21; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><br /></span></div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-75153889679533460042018-03-31T06:35:00.000-07:002018-03-31T06:35:12.909-07:00de mână te țin<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheOSvKYi4iFFONHqg-7xSWZOgqL2F5SR3BA9126bRECECRStDt6V0sQ9Y5SMq0PslXaVq6loeSGwjLo1XDCELeMP0VWUxVNf3iSBF8YDtlcJD15WQz9PZk4xTL-8P9V09wXTlsbUlvpQtS/s1600/29066905_2465132843712608_1734348987156135936_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="663" data-original-width="700" height="303" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheOSvKYi4iFFONHqg-7xSWZOgqL2F5SR3BA9126bRECECRStDt6V0sQ9Y5SMq0PslXaVq6loeSGwjLo1XDCELeMP0VWUxVNf3iSBF8YDtlcJD15WQz9PZk4xTL-8P9V09wXTlsbUlvpQtS/s320/29066905_2465132843712608_1734348987156135936_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" />
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">unde ai fost ziua mea bună și de ce m-ai lăsat în ceata asta de tâlhari</span><br />
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">am zis că-i o glumă dar tu te scalzi în aurul lor </span><br />
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">iar eu nu mă pricep să-i hrănesc </span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><br />de-ai ști ce caraghioși sunt<br />unul are haina pe dos altul fumează cu ochii închiși<br />câțiva au sărit de pe Turnul Eiffel<br />într-un pahar cu iluzii<br /><br />poate ești supărată că am plecat dimineață fără să-ți spun<br />că ești frumoasă<br />știu<br />iar ți-am furat rujul care săruta cel mai bine<br />și se așeza pe eșarfa artiștilor trecuți de prima tinerețe<br />dar altădată te dădeai după treburi și nu mă pedepseai<br />pentru nimica toată<br /><br />sper că mă auzi vorbesc în șoaptă să nu trezesc îmblânzitorul de tigri<br />l-am îmbătat cu privirea aia oacheșă<br />pe care mi-ai împrumutat-o într-o duminică<br />mi-a trebuit ceva răbdare dar a zâmbit când vântul mi-a furat dantela de pe umeri<br />aaaa era să uit<br />de astăzi de mână te țin</span></div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-3208078833801863282018-03-31T06:31:00.004-07:002018-03-31T06:31:31.751-07:00Cronică la volumul Nomade - de Diana Dobrița Bîllea<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="background-color: white; color: #666666; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 1em; margin-top: 1em;">
O călătorie iniţiatică</div>
<div style="background-color: white; color: #666666; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 1em; margin-top: 1em;">
Cu volumul „Nomade” (Editura Omega, 2016), poeta Gina Zaharia abordează un registru şi o tonalitate diferite de cele cu care operează în precedentul său volum „La est de tine”. Este o poezie de tip neomodernist care, deşi sentimentală şi adresîndu-se inimii, solicită sinapselor cititorului o concentrare înaltă şi cunoaşterea simbolurilor pentru a o putea descifra pe deplin.</div>
<div style="background-color: white; color: #666666; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 1em; margin-top: 1em;">
Titlul are în vedere două perspective: cea onomastică –Nomade este supranumele cu care poeta îşi cheamă iubitul – şi cea a semnificaţiei gîndurilor şi trăirilor ei. Într-un scenariu sugerat de succesiunea imaginilor artistice, ne-o închipuim urmărind cu tot alaiul de reflecţii şi sentimente pe iubitul aflat într-o continuă peregrinare. De aceea versurile conţin foarte multe verbe de mişcare în enunţuri / imagini dinamice care conduc la o poveste, nu lipsită uneori chiar şi de o învăţătură pentru sine însăşi.<br />Discursul liric abundă în tropi meniţi să înfrumuseţeze, să aducă vrajă pentru ca dezlegarea de mister să nu fie uşoară şi nici să nu se producă pînă la capăt, poeta mizînd pe efectele magice ale lumii pe care ne-o propune. Întîiul vers al primei poezii (pînă la a nouăzeci şi noua vară) edifică cititorul în două privinţe: a intensităţii trăirii sentimentului de dragoste, deloc comună omului de rînd, şi a capacităţii ei de a accede la spaţii, elemente etc. superioare condiţiei sale umane: „au venit tornade să mă întrebe de tine”. Identificăm şi o a treia direcţie pe care, cu subtilitatea-i caracteristică, ne-o indică Gina Zaharia: împotrivirea lumii, a oamenilor, din motive pe care putem doar să ni le imaginăm, pentru ca această iubire să nu se împlinească. O tornadă (un potrivnic) o acuză „că te ascund / în frunzişuri de ploi”; semeni aparţinînd aceluiaşi grup social ca şi ea îi sunt prieteni falşi („viori mascate / într-un singur stup”), ceea ce face ca atitudinea defensivă să fie şi una de ripostă la un eventual atac („treceam printre ele cu pumnii strînşi”). Un alt vers sintetizează mesajul întregii cărţi cu privire la alternativele de împlinire a iubirii: „îmi erau îngăduite doar o inimă de aşteptare alta de izbîndă”. Pierderea luptei nu intră în calcul, după cum, aşa cum deducem din celelalte poeme, aşteptarea nu e pasivă, ci îmbracă forme inteligente de căutare. Deşi „crezul” este „uriaş”, condiţiile de la care se pleacă sunt minime sau chiar „la cota zero”: imaginea lui nu mai e completă („petice de tine”, „sipetul plânge” – vino să vezi sipetul cum plînge); lumea / spaţiul căutării e anapoda („în curînd vor trece cocorii spre nord / vor bara toate potecile verzi”; „ce rost au flamurile cînd toate au scări sub pămînt / enigmele roditoare au plecat / în ţara secetei” – la cota zero); drumul spre cer nu este liber(„am acolo o casă cu gratiile la cer” – gratii la cer); cel căutat este într-un dincolo indus de somn / vid („scrijelesc uşor vidul / te trezesc / hei nomade / [...] într-un ochi se deschid cele mai mari tîrguri / celălalt e la o galerie celestă / astăzi ai îmbrăcat cămaşă dublă / [...] îmi păstrez obiceiul de a lăsa umbra să te atingă” (nomade). În timp ce căutarea ei este serioasă, dureroasă, consumatoare de frumuseţe magică („am înrolat aproape toate simbolurile / da da da / mai ales că la ora exactă se deschid trandafirii perechi), replica lui este histrionică, amăgitoare: „voiam să par altceva decît un spin poate o lebădă / [...] mersul pe sîrmă e o artă deseori te zăresc întinzînd pînza / acrobaţia roşu-intens şi cîteva grame de nebunie / fac reverenţă” (mă priveşti cînd dorm pe semilună). Când poeta înţelege că viaţa înseamnă dragoste, iar neîmplinirea iubirii, o altfel de moarte, tonul devine implorator: „nu mă uita deasupra grădinilor suspendate / sîngele orb / e mai otrăvitor decît veninul rădăcinilor ucise” (desculţ). Deznădejdea este un tovarăş constant de drum, chiar dacă asta n-o împiedică să meargă mai departe: „eşti aici dar sigur porţi o năframă pe suflet / o ciocîrlie porneşte să cînte din tabloul cu spini” (nopţi gemene); se aseamănă unui „cîrmuitor de zerouri”, unui „melc prin stepă”; timpul care trece nu aduce nicio schimbare în bine („te zăresc pe o piatră solară acolo erai şi anul trecut / şi la sărbătoarea pelinului” – piatră solară); „mersul spre nord poate fi o parabolă / ori o eroare în vervă” (pofta odihnei); „cîte ierni şi-au făcut culcuş în pădurea aceea / toate au luat-o la vale / o femeie umplea mereu fîntîna cu zvonuri dragi / şi mergea prin nămeţi / ieri ţi-a lăsat la poartă parfumul dintr-o carte exotică / astăzi a închiriat un fulger / mîine va deconta preţul unui veac fără tine” (preţul unui veac fără tine). Poezia, una dintre armele cu care ştie să lupte / să caute dragostea, pierde aparent din forţă, deşi în realitate este doar un truc motivaţional al poetei pentru a se reinventa mai puternică: „am început să merg desculţă prin cerneala incoloră / [...] ştiu că înţelepţii îşi autodictează testul / [...] eu rîd de ţigăncuşa timidă care le imită gesturile / femeie femeie / ia soarele în coşul tău şi plimbă-l / ştii cum e să-ţi răsară din piept?” (incolor). Concluziile premergătoare deznodămîntului nu anunţă lumina spre care s-a tins în această călătorie grea şi complicată: „se strecurau şerpi în clepsidră / [...] sub salteaua aruncată pe podul / de întuneric (vămile inimii); „ultima dată am fixat ora pe ceasuri platonice / efect incandescent rebel ca aerul pădurii / aşa se explică de ce punctele cardinale ne-au legat / în cutremure solare” (cutremure solare); „am în suflet toate scările / cîteva aripi mi-au încredinţat / secretul omului fără cetate”(secretul omului fără cetate); „am braţele răstignite într-o sălbăticie kilometrică / fantomele inimii învaţă jocul la ruletă” (fantomele inimii); „eram stăpînă pe un alfa teluric şi un omega înnegurat / în palmă linia destinului dădea eroare” (regatul fără uşă). Răvăşitoare este poezia prada-capodoperă, care conţine elemente de ars poetica şi atinge două puncte nevralgice: poezia şi iubirea. Iată cum leagă poeta aceste două mari teme ale poeziei sale: „aş fi vrut să fiu vultur să-mi întind aripile / peste toate arterele plesnite să zăresc de departe / prada-capodoperă / [...] am curajul am seceta răsturnată pe tot cerul / [...] ştiu ce zic nu toate scările au aceleaşi rezerve de bine / [...] dar temerarii nu dorm niciodată cînd se cutremură albastrul” (prada-capodoperă).<br />Călătoria, cu siguranţă una de iniţiere, poeta punîndu-se în postura unui soldat dedicat cu trup şi suflet cauzei sale, se sfîrşeşte descoperindu-l pe el „în albinele tăcute din livezi”. Apoi, cu înţelepciunea omului care a cunoscut lumea, poeta anunţă sec: “te-ai întors da te-ai întors dar ai glasul ceva mai sărat / (cred că-s iubirile altui soldat!)” – duminică orfană. Este relevantă observaţia pe care criticul Daniel Cristea-Enache o face pe coperta a IV-a a cărţii:„Gina Zaharia scrie o poezie sentimentală şi în acelaşi timp meditativă, în care lumea este redusă la cîteva elemente simbolice, iar viaţa – la o sumă de experienţe care trebuie transfigurate. Toate cele au nevoie de o semnificaţie, iar poeta e pregătită să le-o confere”.</div>
<div style="background-color: white; color: #666666; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-top: 1em;">
Diana Dobriţa Bîlea</div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-5727011679541457872018-03-18T08:32:00.004-07:002018-03-31T06:24:52.595-07:00Ion Roșioru - Cronică de carte - „Buzoience de elită”<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> CRONICĂ DE CARTE</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> Perseide</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;">După şapte cărţi de poezie,
apărute între 2011 şi 2016, un roman de dragoste şi trei romane poliţiste, Gina
Zaharia semnează a opta carte de poeme, <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Perseide</b>
(<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Editgraph</b>, Buzău, 2017).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În primele 12 poeme ale
cărţii, poeta se adresează, fie confesându-se, fie urmărind-o cu gândul, unei
prietene, Ana, care poate fi concomitent şi alter-ego-ul mai curajos al
autoarei. Această Ană, sinteză a tuturor Anelor celebre din literatura română
şi universală, întruchipează curajul, înfruntă riscul, se lasă purtată de
absolut şi îşi asumă sacrificiul, în timp ce naratoarea romanului epistolar în
versuri e mai raţională şi mai cu picioarele pe pământ. Temerara i-a lăsat în
grijă o grădină, „cu două veri mai încolo, cu un trandafir ce emană miresme ce
ajung până la stăpâna stabilită, întru tatonarea norocului, dincolo de ocean,
într-o ţară care n-o vede, precum şi fântâna şi dragostea (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ana (I). Oarbă</b>).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Sunt puse faţă în faţă,
contrastiv, două lumi distincte: a naratoarei, cu realităţile ei monotone şi
precumpănitor banale (secetă, toamnă, dor) şi a celei plecate şi cantonate
într-un vis care e al tuturor posibilităţilor. De o parte iubirea şi setea de
absolut, de altă parte nostalgia şi tristeţea generată de neîmpliniri şi
aşteptări (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ana (III). Cafea în doi</b>).
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ana e urmărită cu gândul de prietena sa
întristată că evadata n-a dat, acolo unde se află curs integral fericirii care a
trecut pe lângă ea aidoma unui tren ce nu va mai reveni niciodată: „Nu, Ana,
deşertul nu va rodi nicicând să ai masă bogată,/ mersul pe jos înseamnă
cunoaştere,/ mersul intens înseamnă depărtarea de tine,/ oare vei învăţa să zboare
toate păsările tale de nisip?/ Le-ai dat viaţă, acum aruncă-le pe cer/ şi vezi
dacă ştiu/ să respire albastru”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ana (IV). Păsări de nisip</b>). Naratoarea
se erijează, deci, într-o ipostază moralizatoare, faţa de capricioasa ei prietenă
risipitoare. Discursul cvasiepistolar e unul despre visuri şi spulberarea lor,
despre amărăciunea scrâşnită de cel care eşuează: „toate promisiunile tale s-au
zdrobit şi au luat-o la vale” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ana (V).
Fire de pelin</b>). Procesul clonării e departe de a fi fost unul punctual: o
altă femeie îi uzurpează identitatea naratoarei pe această axă a dedublării: „Am
uitat să-ţi spun, Ana, o femeie îmi imită<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>mişcările,/ se îndrăgosteşe de tot ce mi-e drag/ şi pare că ştie tabieturile
noastre. Evită să mă privească în ochi,/ dar îi simt umbra cum se leagă de
mine” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ana (VI). Comori</b>). Întâlnim
şi o imagine<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>satului românesc pustiit în
ani din urmă, cu frumoasele lui tradiţii rarefiate, dorul după vremurile apuse
avivându-se neîncetat: „Curând vei ajunge în satul tău. E înconjurat de furnici,/
au umplut urmele carelor în care truda nu urcă niciodată./ Mai ştii, Ana,
ştergarul bunicii?/ Era mereu plin cu duminici şi fluturi./ Dar braţele mamei
le simţi?/ O lacrimă de dor umple pârâul din faţa casei./ Niciun strigăt nu
încape în văzduh. Niciun strigăt,/ toate mă strâng precum bocancii ostaşilor cu
răni în piept./ Toamna îmi trimite un cântec. E timpul să scriu despre tine” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ana (IX). E timpul să scriu</b> <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">despre tine</b>).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ploile de stele, adică
perseidele, îndeamnă la reverie şi umplu sufletul de tristeţi indicibile.
Căderile lor solitare trimit la ideea de moarte, dar şi de decor feeric:<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„în curând perseidele vor sparge/
întunericul/ câteva vor poposi în calendarul tău./ Să fii acasă, vor veni pe
uşa dinspre soare,/ ţi-au promis că vor intra în camera unde scrii poeme de
dragoste./ Astfel se sfinţesc tăcerile” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ana
(X). Perseide</b>).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Poeta se proiectează
autoportretistic în oglinda celui drag: „Trebuie să te odihneşti, iubito, ca să
mă afli,/ mi-ai spus,/ nu ai dormit de peste un deceniu,/ mereu ai avut câte ceva
de făcut prin sufletul meu.../ Mi-era frig şi ai aprins un foc imperial,/ mi-era
cald şi ai adus Niagara peste văpaie,/ cu tine am văzut primele albine înecate
în miere,/ ai făcut bungee jumping să le salvezi,/ te priveam de pe creste,
erai atât de mică şi de curajoasă!/ În cădere, s-a agăţat de tine o
floare-de-colţ!” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">numai tu</b>). Autoarea
îşi imaginează întoarceri ale cuplului la natura edenică atotămăduitoare şi
întru totul reconfortantă şi face, cu acest prilej utopic, elogiul simplităţii
generatoare de fericire adevărată (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">ni
s-a mai spus</b>). Ea nu oboseşte să evidenţieze magia dragostei tainice şi
irepetabile şi care dă coerenţă universului pe care-l încarcă cu sărbători fără
sfârşit (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">magicianul</b>). Sufletele
îndrăgostiţilor se contopesc paroxistic şi se separă doar spre a-şi lua noi
elanuri ale regăsirii mistuitoare (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">şi tu</b>).
Statornicia în dragoste e o valoare mereu la loc de cinste în inima poetei<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>care se simte astfel ocrotită confortbil în
propriul destin: „drumul meu trece prin faţa casei tale/ e mereu presărat cu
crini/ şi are un singur sens/ pe acolo s-au plimbat stări imperiale/ poate de
aceea este mereu neted şi/ miroase a linişte” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">drum</b>). În preajma celui ales e oricând gata să-i strige, faustic,
clipei să se înveşnicească (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">mi-e bine</b>).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Frumuseţea de o intensitate
pasională a versurilor acestei poete puternice şi dezinvolte te poartă cu
gândul la <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Cântarea cântărilor</b> şi
foarte greu îţi înfrângi pornirea de a tot cita, cu încântare, din ele: „Ţi-am
găsit cămaşa arsă de dor,/ au trecut peste ea zile străine, avea pecetea
soarelui în dreptul inimii,/ m-am grăbit să aprind felinarele,/ felinarul care
ne-a vegheat dragostea până dincolo de nori şi înapoi,/cu flacăra mirosind a
moarte şi a izbândă.// Aşadar, vino să jucăm şah pe trupul serii,/ iasomia ţine
de somn. Lupii s-au culcat cu urletul pe note./ Recunosc, n-am ştiut niciodată
să cânt la vioară,/ dar am purtat-o pe umăr/ cu triumful unei reprezentaţii de
succes” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">leacul pământului</b>). Sau: „Mă
îmbrac în şoaptele tale unde s-au agăţat de pereţii inimii/ altele au rămas
într-un aisberg,/ mereu m-am întrebat/ cum să-mi ascund la sân aurul tău brut/
în care o pasăre îşi păstrează cântecul/ mai presus/ decât toate bogăţiile
lumii” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">cayman</b>). Iubirea e proiectată
la scară cosmică, mereu şi mereu într-un aspirat punct de întâlnire şi de
echilibru al contrariilor cardinale: aer/pământ; adânc/înalt, aproape/departe,
secundă/veşnicie, rug încins/ frig polar, lumină/tenebre, alb/negru,
cântec/tăcere, secetă/ploaie, stare pe loc/galop, ger siberian/junglă homerică
etc. Există în aceste poeme un motiv al tabloului, al fotografiei, al picturii
odihnitoare, unde forţele corozive ale timpului sunt anihilate şi unde
îndrăgostiţii nu mai îmbătrânesc niciodată (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">poemul cu ochi negri, la cină, </b>etc.). Îndrăgostiţii trebuie să-i
dea fiecărei zile ceea ce este al ei, măcar atât cât aceştia să nu simtă în
chip dureros presiunea timpului (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">cămaşa
de luni</b>). Iubirea se cere neîncetat reinventată în aşa fel încât combustia
ei să nu se diminueze nicio clipită şi nicio intemperie să n-o doboare: „mâine
dimineaţă te voi trezi să bem o cafea la nisip/ cu soarele pe umăr/ vom învăţa
marea să cânte/ să plângă/ să râdă/ să danseze/ să ceară/ ştiu în adâncuri un
pian şi trandafiri acvatici/ legenda spune că sunt iubiri înecate de dor/ să le
dezlegăm lanţurile// peste câteva zile va fi potop/ vom înota prin apă vie unul
în pieptul celuilalt/ vom îmbrăca fulgere în cămăşi noi le vom hrăni cu silabe/
sălbatice/ iar noaptea asta/ noaptea asta se va furişa după oraşul/ ars de
lumină” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">lasă noaptea asta</b>).
Întreaga fire ia parte şi se lasă antrenată în ritualul iubirii: ţigara de dor
devine cometă; ultimul copac înţelept urcă dealul, marea poate fi îmbrâncită
sub aripa unui vultur, izvorul vinovat de nelinişti e dezbrăcat de torţe,
bulevardele agaţă felinare în copaci, un vulcan se plimbă pe pământ, satele îşi
plimbă cojoacele în ierni desprinse din tablouri etc.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Perseide</b> este, de departe, cea mai bună carte de poeme din cele
scrise până la aceasta dată e Gina Zaharia, poetă demnă de toată consideraţia
pentru avântul ei metaforic, ca şi pentru frazarea poetică amintind-o, pe
alocuri, pe cea a altei buzoience inconfundabile: Viorica Răduţă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ion
Roşioru<o:p></o:p></b></span></div>
<br /></div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-58310613332555071002018-03-18T08:31:00.002-07:002018-03-18T08:31:42.831-07:00Cronică de carte - Perseide<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div style="background: white; margin-bottom: 4.5pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span style="color: #1d2129;">CRONICĂ DE CARTE<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: white; margin-bottom: 4.5pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 4.5pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: #1d2129;">O ploaie meteorică de sentimente menite să devină<br />
prin magia metaforei „Perseide</span></b><span style="color: #1d2129;">”<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: white; margin-bottom: 4.5pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 4.5pt;">
<br /></div>
<div style="background: white; margin-bottom: 4.5pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 4.5pt;">
<span style="color: #1d2129;">Poeta buzoiancă Gina Zaharia,
cunoscută cititorilor încă din 1998 prin debutul său literar cu romanul de
dragoste „Clipa de adevăr”, pare a fi într-o adevărată fervoare literară dacă
ne ghidăm după apariția în 2016, a nu mai puțin de trei cărți de poezii
:„Talazuri”, „Nomade” și „ La este de tine” , dar și a unui roman de factură
polițistă „ Promisiunea de joi”, iar în anul 2017, a volumului de versuri „Perseide”,
tipărit sub semnul Editurii Editgraph și care face obiectul acestei
recenzii.<br />
Scriitorul Dumitru Brăneanu, membru al filialei Bacău al Uniunii Scriitorilor,
notează pe coperta a patra a volumului „Perseide”, concepută cu inspirație de
pictorul - grafician Mihai Cătrună, despre poemele autoarei că sunt „ca niște
tablouri rafaelice” în care ”poeta zugrăvește fără timp și spațiu relația
iubit- iubită în tonuri și nuanțe contrastante și în culori de la sumbru la
viu, stări sufletești și trăiri de la extaz la agonie, de la bucurie la
tristețe, de la entuziasm la frustrare, de la așteptări la renunțări fulgerate
de la un capăt la altul de lumina dragostei.”<br />
Poeta Ginei Zaharia se remarcă și de această dată prin cascada de reflexii
lirice construite aluziv prin comparații subînțelese cu ajutorul cărora își
construiește poezia. Creațiile din volumul de față sunt poeme de stare în care
autoarea, prin tehnica impecabilă a metaforei, transmite cititorului un mesaj
epic, modelând din imagini și sentimente o micro-poveste în fiecare dintre
ele.<br />
Volumul debutează cu douăsprezece astfel de mici istorisiri venite din partea
unui el imaginar, un Manole al zilelor noastre, autor al iubirii pentru o Ană,
ziditoare de biserici profane, responsabilă cu emoțiile din text, capabilă să
dezerteze într-o lume a visului milenar: America , sugerând aici, probabil,
speranța într-o „Lumea Nouă” . „Când ai hotărât să pleci în america/ m-ai rugat
să am grijă de grădina ta, știam că este cu două veri mai încolo/ dar am
găsit-o repede./ Atunci am simțit un fel de secetă tropicală,/ (…) Off, Ana,
cum să-ți spun că o pasăre vine și cântă pe umărul meu,/ și nu pot să o alung,
Ana, nu pot” ( pag 5/ „Ana I. Oarbă”. Despărțirea de persoana iubită creează un
hău în interiorul celui părăsit , o ardere intensă până la incendierea
propriilor sentimente. Odată cu această dezertare a femeii din coconul
relației, totul se transformă într-un „blestem al iubirii”, așa încât pentru
cel rămas „ timpul s-a umplut de porumbei”, „seceta a umplut fântânile, iar
frunzele se ceartă pe o bucată de iarbă”. Amintirile devin dureroase. Înnodând
amurguri dorul își face tot mai mult simțită prezența: „Când lângă tine s-au
ridicat porți cu trandafirii dorului, / ți-ai strâns jocul…”( pag. 9 / Ana III.
Cafea în doi). Sufletul celui părăsit devine precum un deșert în care predomină
întrebările și regretul: „ Nu, Ana, deșertul nu poate rodi nicicând să ai masa
bogată,/ mersul pe jos însemnă cunoaștere,/ mersul intens înseamnă depărtare de
tine, oare vei învăța să zboare toate păsările tale de nisip?” (pag. 10/ Ana
IV. Păsări de nisip). Suferința pare sfâșietoare, timpul accentuează rănile și
amintirile năvălesc gata să sfâșie duminica sufletului : ” Ana, mai știi acea
declarație de dragoste pe care ai pierdut-o / prin nămeții unei ierni
înțelepte? Am găsit-o pe turlele duminicilor, tu tot mai crezi în ea? Vino să
aruncăm câteva stele pe cerul inimii/ cândva ne vor călăuzi prin tunelul
gândurilor”. ( pag 12/ ”Ana VI. Comori ”).<br />
Am căutat să înțeleg, pe parcursul lecturii, cum a ajuns autoarea la titlul
volumului „Perseide” și mi-am amintit că în fiecare an pe la mijlocul lunii
august, suntem martorii celui mai cunoscut şi popular curent de meteori:
Perseidele. Acest curent mai poartă denumirea populară şi de „ploaie de stele
căzătoare” sau „ploaie de meteori” și este asociat cometei Swift-Tuttle.
Originea numelui acestei "ploi" se datorează punctului de unde par să
apară, numit radiant, aflat în constelația Perseu. În tradiția populară, se
spune că Perseidele îndeplinesc dorințe. Astrologii antici vorbeau despre
puterea lor nemărginită. Pentru ei, Perseidele reprezentau un dar din partea
zeilor, o perioadă benefică prin care muritorii de rând primeau iluminare.
Probabil aceasta a fost motivul de inspirație al titlului volumului de față,
pentru că și în poeziile Ginei Zaharia de aici , singurele capabile să mai
mențină flacăra iubirii aprinsă sunt dorințele transferate acestor stele
căzătoare, Perseidele, în stare, așa cum spun bătrânii, să îndeplinească
dorințele . Iată un fragment de poem revelator: „ Ana, lasă-le să se așeze pe
rochia ta, pe umăr și în cana cu vise,/ am auzit că nu zăbovesc decât într-o
carte de vară,/ e un mister că s-au gândit la tine,/ poate știau că tu adori
nuanțele cosmice, crezi în viața de dincolo de moarte / și în succesul unei
idei pe acoperișuri înalte,/ poate au sperat că le vei prinde cu ace de reverul
cerului…” (pag. 16/ Ana X. Perseide).<br />
Oricare ar fi forma poemelor din volumului „Perseide” , fie că păstrează
regulile de punctuație, fie că le ignoră dând libertate cititorului de a
interpreta poezia după propria trăire, versurile au la bază aceeași frumusețe
lirică și construcție metaforică. Ele sunt scrise cu căldură și mai ales cu
iubire, au ca fond sentimente trainice care impresionează cititorul cu trăirea
lor intensă. Iată o dovadă în acest sens: „ N-ai dormit, iubito, știam că nu
dormi,/ nopțile ai frământat pâine pentru zilele mele,/ erai frumoasă în rochia
albă cu fluturi albi,/ aș fi vrut să te ajut, dar numai tu știai să chemi soarele/
să rumenească îndeajuns timpul nostru,/ numai tu…” ( pag. 22/ „ Numai tu”).<br />
Poezia Ginei Zaharia se înscrie în modernismul romantic în care eul liric de
multe ori este prins în trăiri disonante fără posibilitate de conciliere cum ar
fi cupluri gen blândețe-furie, bucurie-regret, speranță-deznădejde. Multe poeme
sunt constituite fragmentar cu imagini care nu au legătură unele cu altele însă
prin metaforele revelatorii întregesc un tablou unitar.<br />
Finalul volumului este de-a dreptul copleșitor prin poemele în care dorul și
iubirea se îngemănează luând chipul bunicii poetei: „Nu plânge , bunico, din
potecile mele vor răsări fluor,/ într-o zi își voi aduce câmpia în ogradă,/ și
nu te speria de strigătul meu, știu că surzește odată ce-și pune pantofii de
duminică/ deseori se agață în morile de vânt,/ dar iată, Carul Mare s-a oprit
pe prispa noastră…” ( pag 78/ „Lacrimi de zăpadă”) ; în care amintirile și
nevoia de a se simți iar copil se materializează în cuvântul mamă: „ Mai stai
să privim cum se coace grâul, mamă, moartea se joacă în culori,/ trimite-o să
caute leagănul și cireșul de atunci, să-i spună tatei că ești bine/ să sperie
cucuvelele de pe acoperiș,/ tu nu știi să faci figurine din nori/ e noapte, o
armată de umbre te strigă, nu le răspunde,/ hai să ne prefacem că nu le auzim!”
( pag 78/ „ Icoana”) ; și cel mai tulburător, patriotismul evocator prin
dragostea de țară și graiul românesc. „ Dar haideți să simțim românește, / așa
avem siguranța că suntem stăpânii pământului nostru bogat,/ pământul în care aurul
duce strălucirea din adâncuri/ în mâinile celui mai destoinic bijutier,/
binecuvântate, panerele stau mândre la ferestrele toamnei,/ satele își plimbă
cojoacele în ierni desprinse din tablouri,/ primăverile sunt fecioare răvășite
pe dealuri,/ iar verile cântă la viorile vieții,/ alungă lupii din păduri cu
sprâncenele stufoase/ cât să ne mândrim, acum și mereu,/ cu sfântul grai
românesc”. (pag. 80/ „ Sfântul grai românesc”).<br />
Poeta Gina Zaharia și cu acest volum „Perseide”, aduce dovada unui talent autentic,
a unei poezii rotunde , cu amprentă personală, o poezie creată cu mult suflet
și emoție, din dragoste pentru cuvânt și cititor.<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 4.5pt;">
<span style="color: #1d2129;">Mihaela
Meravei<br />
10.02.2018<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br /></div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-11112107926065401062017-09-24T10:25:00.002-07:002019-06-15T11:41:36.824-07:00”Nomade” un recital de metafore și imagini lirice inedite<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px;">
”Nomade” un recital de metafore și imagini lirice inedite<br />
.<br />
Autoare a trei romane, dintre care două polițiste și a nu mai puțin de nouă volume de poezii, Gina Zaharia este un nume consacrat al liricii feminine actuale, atât în spațiul virtual cât și în cel public, despre care personalități literare, critici și scriitori cunoscuți, au scris cuvinte valoroase. Astfel criticul Ion Roșioru spune despre Gina Zaharia că este o: ” poetă cu mari resurse şi disponibilităţi lirice, (…) pe numele căreia se poate paria. ”, în timp ce editorul coordonator al editurii Art Book, critic, prozator, poet, doamna Cristina Ștefan, apreciază că poeta : ” cu imaginație complexă, picturală în mișcare, (…) scrie abstract, oniric, completându-și jubilațiile interioare cu vectori metafizici, care spre finalul poemelor iau curbele înțelepciunii cu plasticitate intelectuală. ”. Nu în ultimul rând, istoricul literar român contemporan, criticul Daniel Cristea –Enache, pe coperta volumului de poezii Nomade apărut la editura Omega în anul 2016, apreciază că: ”Gina Zaharia scrie o poezie sentimentală și în același timp meditativă, în care lumea este redusă la câteva elemente simbolice, iar viața – la o sumă de experiențe care trebuie transfigurate.”<br />
Compus omogen din șaptezeci și cinci de poeme, cu o copertă simbolică semnată de apreciatul grafician și pictor Mihai Cătrună, volumul de versuri, Nomade, este un adevărat recital de metafore și imagini lirice inedite, întrepătrunse cu sentimente emoționante, transmise în mod direct sau meditativ.<br />
Comunicarea lirică este amplă, poeta are atât de multe de spus încât nu se rezumă la o mână de cuvinte. Povestea ei este consistentă și pentru a dezvolta imagini uimitoare care să imortalizeze această poveste, ai nevoie de un bagaj lingvistic și metaforic spectaculos, iar Gina Zaharia uzitează de acesta în totalitate. Iată câteva versuri edificatoare: ” am rupt o fâșie de cer l-am ascuns într-o scorbură/ am aprins puțin soarele/ am plecat să stau de vorbă cu pustnicii/ mă așteptau doar câteva umbre sigur erau dintr-o altă viață/ însă niciuna nu s-a suprapus inimii mele/ scorbura era împrumutată trebuia să am grijă de ea până s-ar fi/ umplut de pace/ într-un colț am început să citesc psalmii/ îmi curgeau printre degete câteva împărății/ formidabilă singurătatea asta am zis/ un păianjen îmi mângâia fruntea/ voi strânge pumnul și în el toate versurile exstenței mele/ dacă e cazul voi contesta regatul fără nume/ pe o insulă departe/ s-a scurs tot cerul/ cum să-l leg de copac?”( regatul fără ușă/ pag 43)<br />
Discursul din poeziile volumului Nomade este direct și deschis, uneori autoarea ne dă impresia că vorbește cu o parte din ea însăși, parte care s-a dedublat tocmai pentru a lăsa cale liberă unui dialog open end free, în același timp sincer și emoționant, unde străfundurile unei lumi epice ies la suprafață demascate de versuri emblematice. Astfel metaforele devin subtile, originalitatea lor înflorind în forme stilistice de o virtuozitate evidentă care vor marca întreg volumul. Câteva exemple extrase din context susțin afirmațiile făcute: ”viori mascate într-un singur stup”, ”cântecul acesta se frânge de maluri/ nemurirea se reazemă de zid apoi întoarce capul”, ”un munte cu frac de zăpadă stă în agonie”, ”viscolul se odihnește într-un refren”, ”soarele își aflase în pieptul meu horn”, ”ierburile duc dealuri în spate/ miezul pământului ia foc”, ”zborul este de două anotimpuri”/ ”un cocor îmi înnoadă privirea de cer”/ ”în turla unei duminici se certau norii”/ ”pe horn stau la taifas instrucțiuni de rezistență la secetă”/ ”am găsit primăvara la fereastră/ orbecăia”/ ”mai întrebat de ce tac toate umbrele la fel” s.a.<br />
Poezia Ginei Zaharia este un îndreptar al esteticului în care epitete sonore plasticizează imagini artistice deosebite. Doar câteva exemple din zecile existente în volum vă vor convinge fără îndoială: ”loja soarelui”, ”strigăt geros”, iarnă bolnavă”, luminile migratoare”, ”degetul soarelui”, toamnă flămândă”fântânile mergătoare”, pământul în clocot”, ”otravă domestică”, ”medicina sufletului”, ”gândul meu șchiop”,”muzicieni de lut”.<br />
Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave și prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile și expresie ermetică. ( Wikipedia- enciclopedia literară). Poeții neomoderni precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ion Alexandru, A. E. Baconsky au intenționat să redea poeziei atributele firescului și libertatea alegerii formelor de exprimare, refăcând legătura dintre noi și tradiția lirică interbelică.. Autoarea volumului de față scrie o poezie modernistă și cu reflexe neomoderniste, caracterizată de funcția simbolică a mesajului, de personificări inedite, de un imaginar poetic amplu și, mai ales, de metafore subtile. Am ales și de această dată câteva exemple concludente: ”orașul de sub ape are bronhiile mele”, ”sângele orb/ e mai otrăvitor decât veninul rădăcinilor ucise”, ”sau amurgul s-a îmbătat”, ”în mijlocul orașului o moară de vânt tușește” ș.a.<br />
Versurile din volumul Nomade curg în râuri de metafore uneori lin, alteori în șuvoi de mesaje conducându-ne într-o călătorie literară când dulce, când amăruie funcție de sentimentele pe care autoarea dorește să le transmită. Complexitatea cu care își construiește poemele dar și rigurozitatea cu care le acordează la eul liric ne face să credem că nimic nu este făcut la întâmplare iar, poeta, pe lângă talentul nativ, dă dovadă de tenacitate și autocenzură.<br />
Am remarcat, nu numai odată, în versurile acestui volum de poezii prezența simbolică a umbrei. Conform dicționarului de simboluri, umbra este, pe de o parte, aceea care se opune luminii, iar pe de alta - însăşi imaginea lucrurilor trecătoare, ireale şi schimbătoare . De altfel, existența umbrei în poemul de final creează o imagine sentimentală care se va răsfrânge asupra întregii cărți: ”mă rugam să vină iar dimineața/ în fiecare umbră te vedeam pe tin orfan nenăscut/ aveai în mână o creangă și dirijai oastea spre fortăreață/ parcă era duminică/ sau poate simțeam liniștea din zgura pământului/ / (…)te-am găsit/ ești în albinele tăcute din livezi/ de când le pregătesc un atlas pe brațul istoriei!( duminică orfană/ pag 84). Umbra este aspectul yin opus aspectului yang, opoziţia lumină-umbră nefiind decât un prim aspect al vieţii informale, imateriale. Mergând spre lumină, dar şi spre întuneric, o luăm pe un drum care pare să poată duce dincolo de lumină, adică dincolo de orice formă, dar şi dincolo de orice senzaţie şi de orice noţiune. Acest drum nu poate fi decât drumul iubirii, pentru că numai iubirea este aceea care poate dejuca orice formă de umbră, poate face lumină oricărui întuneric. Poate de aceea a ales, autoarea, ca tema predilectă a acestui volum, să fie iubirea și nu una simplă, ci o iubire exprimată simbolic prin diverse forme lirice astfel încât ea să devină un joc de cuvinte și culori poetice , gata să se transforme în poeme picturale, demne de tablourile lui Salvador Dali. Ansambluri de imagini în mișcare care se scurg prin ochii cititorului pe timpul lecturării poemelor Ginei Zaharia, vor da naștere unor trăiri deosebite în sufletul acestuia. Poemul care oferă titlul cărții sprijină afirmațiile de mai sus: ”am strâns pânzele vremea catargelor a trecut/ pustnicii cară lemne pentru aceeași colibă/ arhitectul cu imagini ponosite doarme înțelegător/ a uitat acoperișul într-o parte/ (…) scrijelesc ușor vidul/ hei nomade/ ai uitat că crinolina mea este din safir îndepărtat/ moda nopților în crinolină a trecut/ (…) îmi păstrez obiceiul de a lăsa umbra să te atingă/ cât să treacă prin tine”( nomade/ pag 9).<br />
Cu alte cuvinte, în viață totul este trecător. Timpul, viața însăși, natura, uneori și iubirea sunt nomade, ceea ce lăsăm în urma noastră este important. Nu luăm nimic cu noi, ba din contră, venim pentru a ne lăsa amprenta prin ceea ce facem și suntem, astfel devenim pereni. Poeta Gina Zaharia reușește, și cu acest volum, să lase o urmă de neuitat, nu doar în mintea cititorului, dar și în cartea de onoare a poeziei feminine contemporane.</div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-top: 6px;">
Mihaela Meravei</div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-65011640377149987252017-09-24T10:22:00.002-07:002017-09-24T10:22:47.173-07:00LUMINĂ ÎN CETATEA ABSOLUTĂ<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormalCxSpFirst" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">LUMINĂ ÎN CETATEA ABSOLUTĂ<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Poeta buzoiancă Gina Zaharia ne propune, cu a
unsprezecea apariţie editorială, armonioase incursiuni lirice în spaţiul cu
„mir şi mângâiere” al iubirii sau în acela stăpânit de „gheaţa” şi „gerul”
suferinţei din iubire. Titlul volumului, <i>La
est de tine</i> (Ed. Omega, Buzău, 2016), precizează de la început arealele
sufleteşti diferite ale celor doi protagonişti: instanţa masculină către apus,
semnificând apropierea de sfârşit, de încheierea poveştii, iar cea femenină
către răsărit, ca simbol al puterii de a face posibilă renaşterea şi
continuarea iubirii pe un drum nou, desăvârşit. Poeta cunoaşte amplitudinea
simţămintelor sale şi crede în capacitatea sa specială de a percepe
reminiscenţele de lumină şi de apă vie pentru reaprinderea iubirii: „Iubitul
meu, nu e pustiu în astre/ (...) Şi-om inventa esenţă de izvor// (...) În
pieptul stâng am şapte primăveri/ Şi-n palme rătăciri de calendare”. Când
suferinţa trebuie uitată pentru ca iubirea să renască din propria cenuşă, poeta
apelează la descântece, vrăji, ritualuri: „Voi zăbovi puţin în cerc de foc/ Cât
să-mi aprind o patimă trecută,/ Şi voi începe jocul de noroc/ Într-o cetate
veşnic absolută” (<i>Iubire de urgenţă</i>).
Alteori, poeta recurge la „arginţi” pentru a obţine o întâlnire, deşi metoda
imorală i se pare de la început fără sorţi de izbândă: „Îţi voi lăsa arginţii
pe poteci,/ Numai să ştiu precis pe unde treci,/ Dar dacă vin tâlharii de
iubire/ Şi vor jura că-i doar o amăgire?// (...) De nu voi şti la tine cum
s-ajung,/ Te voi zidi într-un oftat prelung,/ (...) Eu voi fi tu apus de multe
ori,/ Tu vei fi eu ucisă în culori,/ Şi amândoi un munte fără soţ,/ Pierdut în
glasul florilor de colţ” (<i>Tu vei fi eu
ucisă în culori</i>). Speranţa este dusă până la extrem: „... dar oare ştii/ Că
şi zăpada va-nflori?” (<i>Ramură din şoapta
lunii</i>).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Setea, izvorul, fântâna, ploaia, lumina, iarna,
raiul, focul, umbra, macii etc. sunt motive literare frecvente în volumul de
faţă. Cămaşa, care apare în trei ipostaze diferite – cămaşa de jar, cămaşa de
flori şi cămaşa ruginită – simbolizează aici urmele iubirii lui, aşa cum a
fost, ea devenind o Galatee fidelă pentru totdeauna celui ce a (re)modelat-o:
„De ce mă porţi cu tine peste iarnă/ Când dragostea nu-mbracă nicio haină” (<i>Cămaşă de jar</i>); „O! Azi îţi port cămaşa,
e toată numai flori/ Şi-mi cântă, peste umăr, vreo trei privighetori/ Din
scoici de apă vie tu chipul mi-ai sculptat/ (...)// Am un izvor la poartă. Nu
are cum să sece” (<i>În doi, la coasă</i>);
„De voi avea cămaşa de rugină/ Voi şti că sunt în temniţă regină” (<i>Cu tot ce e, cu ce n-o să mai fie</i>).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Artele poetice denotă delicateţea, disponibilitatea
sufletească, dorinţa de perfecţiune şi crezul poetei: „Tu, meşter de poeme, le
scrii cu rugăciunea?// Le trec prin lut, prin soare, apoi le învelesc/ În zece
mii de ierburi şi tot mă mai sfădesc/ Că nu le-am prins cu grijă, pe umeri, o
eşarfă/ Care străbate lumea în sunete de harfă” (<i>Străinul</i>); „Am învăţat să cânt pe note blânde,/Le-am îmbrăcat în
verde-absolut,/ Sunt simple, dar cu ele pot aprinde/ Tot ce înseamnă inimă de
lut?” (<i>Inimă de lut</i>).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Poezia Ginei Zaharia fascinează prin lumina care
ţâşneşte de pretutindeni în „cetatea absolută”, cum numeşte autoarea spaţiul
iubirii. Poeta nu se lamentează, nu aruncăvreo vină cuiva, nici măcar sie
înseşi, nu disperă şi nu renunţă la cântec, ci, dimpotrivă, se identifică cu
acesta şi are curajul să încerce întoarcerealumii de pe un drum anost făcând
apel inclusiv la soli consacraţi: „Eram femeia-cântec şi prima dintre astre/
Care domnea cu pacea în colivii de foc” (<i>Femeia-cântec</i>);
„Mă voi trezi amiază, mă voi trezi pârâu,/ În voi ascunde setea în pletele de
grâu./ De-oi descompune vraja, înseamnă că-ntr-un rug,/ Brodat c-o ramă simplă,
doi greieri trag la plug” (<i>Drumeţ în
ploaie</i>). E asemenea, poezia Ginei Zaharia e luminoasă în virtutea
imaginilor artistice rafinate, a tropilor surprinzători, a prozodiei excelente,
a caldelor elemente de pastel. Literele sale sunt „de foc”, pline de dragoste,
de viaţă şi lumină, pe de o parte, şi apte să purifice,pe de altă parte: „Iar
de-mi vei spune-n şoaptă: acesta nu e joc/ Îţi voi răspunde-n grabă cu litere
de foc” (<i>Nu e joc!</i>).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Deşi primăvara carecterizează iubirea din sufletul
poetei, celelalte anotimpuri şi cu precădere iarna completează un panopticum
exterior adesea cu valenţe contrare celui din interior. Dar – pe cât de
fragilă, pe atât de puternică –<a href="https://www.blogger.com/null" name="_GoBack"></a> femeia-actant liric nu ia
lucrurile aşa cum sunt, ci le reinventează, le dă din strălucirea şi din
propriul ei suflet pentru a le întoarce în favoarea iubirii. În acest context,
trecerea timpului este neglijabilă, ca şi cum viaţa ar trebui să fie o infinită
căutare/ faţetare/ absolutizare a dragostei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Maturitatea poetică, talentul şi sensibilitatea
Ginei Zaharia au făcut ca volumul <i>La este
de tine</i> să poată oferi iubitorilor de poezie o lectură plăcută, relaxantă,
interesantă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Diana Dobrița Bilea<o:p></o:p></span></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-71791515347468387072017-09-24T10:21:00.003-07:002018-03-31T06:23:52.073-07:00STIHURI DE AŞTEPTARE ŞI DE IZBÂNDĂ<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;">
<b><span lang="EN-US">STIHURI DE AŞTEPTARE ŞI DE
IZBÂNDĂ<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
Gina Zaharia, <b><i>Nomade,</i></b>
poezii, Editura Omega, Buzău, 2016<o:p></o:p></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
O poezie a viziunilor stranii din
universul imediat, prefirată printre gene ca şi când provine din aţipire, din
starea de oniro-luciditate. O poezie a tornadelor care scrijelă zidurile, a
viorilor „<i>mascate într-un singur stup</i>”,
o poezie „<i>cu mistere de lut”,</i>
concretă şi abstractă în acelaşi timp, ne oferă Gina Zaharia în acest volum,
intitulat frumos <b><i>„Nomade”.</i></b> Nomade fiind cuvintele care aleargă care-ncotro şi se
învârt într-un „<i>dans violet</i>”, în „<i>frunzişuri de ploi”.</i> Nimic mai
convingător. O poezie izvodită din chiar <i>„inima
ciocârliei<b>” (până la a nouăzeci şi noua
vară).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>O poezie a metaforei, amirosind a busuioc, a spice
arse, a tuberoze. Poeta ne plimbă cu „<i>trăsura
luminii</i>” printr-o „<i>golgotă de nori”</i>
care coboară dintr-un cer în alt cer, amestecându-se cu verdele pădurilor
subacvatice.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
În fiecare poem stă pitită o poveste,
un petic din tine, cusut cu migala dantelăresei ţesând firele de lumină cu
azurul privirii.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Poezia Ginei Zaharia este o poezie a
verbelor de mişcare, nu degeaba se numeşte „<b><i>Nomade”:</i></b> a trece, a
curge, a străpunge, a coborî, a duce, a apărea, a plimba, a veni, a goni, a
ploua, a muta, a merge, a pleca, a arunca, a aduna, a împărţi, a se întoarce, a
căra, ş.a. Dar „nomade” este şi apelativul cu care poeta îşi cheamă iubitul,
semnificând mişcarea, plecarea, venirea. În aceeaşi măsură şi verbele statice
care indică în acelaşi timp, o mişcare, implică o dinamică: „<i>mă ridic pe vârfuri”; „o umbră îşi pune mâna
la ochi”; „nemurirea se reazemă de zid”; </i>şi altele.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Gina Zaharia scrie o poezie
post-modernă, o poezie de stare, transfigurată-n metaforă. S-a renunţat la
semne de punctuaţie, la ritm, la normele versificaţiei clasice, ea îşi ajunge
şieşi şi atât. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Poezia care dă titlul volumului
este o ilustrare a trăirilor poetei, transfigurate în imagini poetice: „<i>am strâns toate pânzele vremea catargelor a
trecut / pustnicii cară lemne pentru aceeaşi colibă / arhitectul cu imagini
ponosite doarme înţelegător / a uitat acoperişul într-o parte / frigul îndrumă
oaspeţii în spatele uşii albe / manopera asta mă dezmoşteneşte / trebuie să tai
lanţurile // confortul din replicile artizanale meditează / mut soarele puţin
mai încolo – un fel de strigăt geros / scrijelesc uşor vidul / te trezesc / hei
nomade / ai uitat că amuleta mea e din safir îndepărtat / moda nopţilor în
crinolină a trecut // noi temerari investesc în pragul nostru / fac o rotaţie
completă şi dispar / într-un ochi se deschid cele mai mari târguri / celălalt e
la o galerie celestă / astăzi ai îmbrăcat cămaşă dublă / de aceea toţi fotografii
vorbesc în şoaptă / îmi păstrez obiceiul de a lăsa umbra să te atingă / cât să
treacă prin tine” <b>(nomade).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Cartea de faţă e un prelung monolog în surdină, în
faţa oglinzii în ale cărei ape se disting nălucile sufleteşti, care se zbat să
iasă la lumină. Adunate într-un punct vibrator, versurile urmează un fir
principal în care se dizolvă toate trăirile. Cu poezia trasă pe trup şi pe
suflet, poeta spune: <i>„am putea atinge
cotul cerului<b>” (vremea de coasă),</b></i>
pentru că: „<i>viscolul se odihneşte într-un
refren / pentru el a trecut vremea de coasă” <b>(vremea de coasă).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Versurile te surprind de fiecare dată în alt fel,
sunt neaşteptate, rebele, neconvenţionale, uneori e greu să ţii ritmul gândirii
poetice, dar treptat, te obişnuieşti cu stilul lapidar, eliptic, concis şi
încerci să descifrezi sensurile adânci care se ascund în ele: „<i>mergeam cu ploile spre stepă / voiam să par
altceva decât un spin poate o lebădă / înfăşurată în liane / auzeai şuieratul
luminii restul se adâncea în tine / mă ţineam de sfori te ştiam păpuşarul din
dreptul cascadelor / îmi pusesem pălăria pe ochi nu eram şic // de ce mă
priveşti când dorm pe seminulă? // mersul pe sârmă e o artă deseori te zăresc
întinzând pânza / acrobaţia roşu-intens şi câteva grame de nebunie / fac
reverenţă / mă îndoiesc că ai luat parte la ritualul nisipurilor uriaşe / îmi
place să cred că din copacul de ieri mi-ai dăruit o fereastră / şi două
privighetori<b>.” (mă priveşti când dorm pe
semilună).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Ce se constată la rima vedere asupra poemelor
Ginei Zaharia: într-un singur poem coexistă în bună pace, alte câteva poeme
scurte, fiecare de sine stătător. Chiar şi poeme într-un vers sau chiar în două
versuri: „<i>auzeai şuieratul luminii restul
se adâncea în tine”; „mă ţineam de sfori
te ştiam păpuşarul din dreptul cascadelor”; „mă îndoiesc că ai luat parte la
ritualul nisipurilor uriaşe”;</i> Distihuri: „<i>îmi place să cred că din copacul de ieri mi-ai dăruit o fereastră / şi
două privighetori”; „voiam să par altceva decât un spin poate o lebădă /
înfăşurată în liane”; „acum ştii că oraşul de sub ape are bronhiile mele / şi vârsta
meditaţiei”</i> ş.a. <b><i>(mă priveşti când dorm pe semilună).<o:p></o:p></i></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Citite în acest fel, pot fi meditate şi pus în
valoare mesajul, esenţa versului. Dar toate la un loc, capătă coerenţă.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Universul propus de poeta Gina Zaharia
este unul straniu, „propriu şi personal”, nu se aseamănă cu nimic din ce ştim
şi am citit. Ea şi-a creat o lume a sa, în care se întâmplă lucruri pe care
vrea să ni le împărtăşească. Personajele ei sunt: un bătrân, alchimistul, clovnii,
vânzătorul de zori, negustorii de rubin, necunoscutul de ceară,
copilul-de-vară, pustnicii, arhitectul, oaspeţii, omul care trăieşte pe
acoperiş şi care delirează, un vraci, vâslaşii, paznicii, acrobaţii, dirijorul
de piatră, omul de fier, păpuşarul, cântăreţul de ceară, santinelele, dar şi: <i>„doi grăniceri unul îşi caută mireasa / celălalt doarme cu o bancnotă
în mână</i>”, în afara personajului-martor căruia îi sunt adresate mesajele,
cel care stă deoparte şi priveşte, ascultă şi arareori intervine. Binomul eu-tu
se desprinde adeseori, în ipostaze diverse: „<i>tu dai ocol tăcerilor eu le fur mărul din suflet”; „eşti aici dar sigur
porţi o năframă pe suflet” <b>(Nopţi
gemene).</b></i><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Percepţia obiectelor şi
fenomenelor este alta decât a omului comun: <i>„liniştea
citea gazeta”; „sunt convinsă că amurgul s-a îmbătat / parcă are ochii mai
trişti” <b>(păsările solemne aleg verdele
trainic); </b>„în mijlocul oraşului o moară de vânt tuşeşte” <b>(piatră solară); </b>„un ghem de umbre
tuşeşte” <b>(necunoscut). </b></i>Un univers fantast în care totul este
altfel: misterul naturii este cu totul deosebit. Este o apropiere de basm, cu
elemente fantastice: <i>„ierburile duc
dealuri în spate acoperă turle / miezul pământului ia foc sâmburii şi-au
pierdut rădăcinile / la loteria soarelui / plâng faguri în cupe golgota se
răsuceşte infinit de simplu / ce joc este acesta / de ce toate carele sunt
trase de furnici / iar prizonierii îşi schimbă cămăşile de forţă / peste câţiva
zori voi afla<b>” (necunoscut).</b></i> Şi:
„<i>un roi de licurici mă acoperă /într-un
creion de vineri<b>”(necunoscuta din
aprilie îşi dă demisia); </b>„de nicăieri o nimfă cânta la pian / luceferii se
aşezaseră pe clape”<b>(incolor).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Poeta priveşte realitatea prin dioptrii
personalizate ori cu o lupă specială care schimbă proporţiile după linia
sinuoasă a inspiraţiei. Prefirate şi personalizate astfel, lucrurile dobândesc
însuşiri şi capacităţi noi, ca în poveste: peria aruncată peste umăr, ridică o
pădure între Făt-Frumos şi zmeu, pana de pasăre devine aparat de zbor. Autoarea
ştie să mânuiască astfel cuvintele, încât să-i slujească în cea mai deplină
credinţă. Apare şi un „<b><i>cârmuitor de zerouri” :</i></b> „<i>omul care trăieşte pe acoperiş delirează /
să-mi caut alt continent zice / unde amiezile nu m-ar putea orbi / mai mult
decât săgeţile acelea întemniţate // ar fi mai confortabil un cârmuitor de
zerouri / un fel de păstor cocoşat de griji / care să ducă am(n)arul spre
cremene / să-l înveţe să rabde / în grote veritabile”.</i> Ipostazierea poetei
în melcul care îşi ia casa în spate este foare originală: „<i>un elefant se adapă din pumnul meu / îi simt repiraţia / inversăm
rolurile am câteva deşerturi de trecut / îmi iau casa în spate şi plec / un roi
de albine mi se aşează pe buze” <b>(cârmuitor
de zerouri).</b><o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b> </b>Tema melcului care merge prin
stepă este reluată şi în altă poezie: „<i>crezi
că n-am simţit melcul care ducea în coarne cerul” <b>(un singur salt). </b></i><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Uluitor este şi autoportretul autoarei
din poezia „<b><i>scoici fără tine): </i></b><i>„am
fost arcuşul soarelui / să fi cochetat oare într-o altă viaţă cu vioara / nu
cunoşteam notele învăţasem să le adun dintr-un far / magnetul de dor purta
vocea dulce şi privirea continuă / la câteva respiraţii / trebuia să cobor din
văpaie să desenez o aripă / dincolo de zâmbet începea sahara // m-am sălbăticit
un pic speram să-mi păstrez cerul / într-o fotografie măcar / la cotul nopţii
s-a auzit şuieratul ultimei spovedanii / ca o stea călătoare / solstiţiul
dragostei se înţepase în deget cu o literă / de atunci nu mi-a mai scris decât
nişte porunci / veneau ca un uriaş cu oraşul în spate / şi asfinţeau într-o
bunăvoinţă haotică”.<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Un portret extrem de original
pentru o poetă a cărei voce este unică în literatura contemporană.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i>„din gama verde”</i></b> este prima poezie
în care autoarea i se adresează partenerului cu<i> </i>apelativul „iubite”: „<i>un
vulcan subacvatic împrăştie tainele aici avem palma / ca o pavăză / a
necunoscutelor îmbobocite / mergi de povesteşte că putem să ne facem o casă /
între două golfuri / atâta nesfârşire într-un creion-dirijor şi desoinic /
poate luna de vară îţi va opri o creangă / din toate bătăile inimii // ne
trebuie o sonoritate şi o manşetă a dragostei / le vom surprinde ca un clovn /
care n-a zâmbit niciodată / ori un pescar de noapte dintr-un tablou / prin care
s-a destrămat un fulger / din gama verde”.<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Multitudinea sensurilor şi a
nuanţelor te obligă să-ţi ascuţi atenţia şi să încerci să descifrezi înţelesul,
ceea ce nu e întotdeauna lesne. Poezia Ginei Zaharia se adresează iniţiaţilor
şi iubitorilor de versuri şi nu e prea uşor de digerat. Valoarea ei este dată
de imaginile create care nu sunt deloc comune: „<i>în fond nu furasem decât mărunţişul sinelui / şi tusea unui greiere”<b> (la sanatoriul de zâmbete).</b></i><b> </b><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Teme predilecte: urcarea/căţărarea pe
stânci, cioplirea viorii din trupul lemnului, motivul melcului mergând prin
stepă, şoimul şi şarpele, (gândurile şerpuiesc, există semne şarpuite în
mijlocul pădurii), „<i>mă duc să verific de
ce şerpuiesc ultimele noastre gânduri / printre peroane” <b>(dark</b></i><b> I);</b> „<i>cald pe ramuri/ sunt şerpii cerului”</i>, „<i>se strecurau şerpi în clepsidră”,</i> etc., motivul înălţării zmeielor, „<i>am înălţat zmeie cât cuprinde risipa” <b>(când mor enigmele). </b></i>Un alt motiv
poetic, mai puţin întâlnit la alţi poeţi, este motivul diezilor: „<i>ochii mei aruncă diezi” <b>(dark I);</b> „am intrat într-o pânză picturile începeau cu noi / şi se
răsfăţau în diezi” <b>(preţul unui veac
fără tine); <o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Tema viorii apare de mai multe ori: <i>„am fost arcuşul soarelui / să fi cochetat
oare într-o altă viaţă cu vioara” <b>(scoici
fără tine);</b> „nu uitaţi buchetul acela de viori aţi triumfat cu ele”<b>(dark III); „</b>am ales tabloul cu vioara
spartă puteai pătrunde / prin orice latură / de acolo mergeai incognito / până
spre deşert” <b>(incognito).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>De asemenea, tema deşerului este destul de
frecventă: <i>„acum ştiu / sahara a devenit
o lingură arsă / din care a gustat într-o joi / dragostea” <b>(zgârieturi pe cer);</b>”de acolo mergeai incognito / până spre
deşert”; „brazda secetei ucide muşuroaie de dor<b>”(facă-se voia vântului</b>). </i><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Un poem de mai mare întindere este „<b><i>dark”,</i></b>
alcătuit din trei secvenţe lirice. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Poeziile Ginei Zaharia sunt
atemporale şi aspaţiale. Ele se petrec în timpul cât „<i>se cocea fânul</i>”, când „<i>gleznele
mele atingeau roua”,</i> când „<i>caii
sălbatici muşcau merele căzute la marginea misterului”</i>, iar ca locaţii, „<i>în depărtări”, „în ţara secetei”;”pe strada
polilor opuşi”, „până la turnul duminicilor”; „la cota zero”; „prin oraşe
fantomă”; „în pădurea aceea”,</i> unde „<i>vântul
trânteşte poarta raiului”</i> sau <i>„dincolo
de zâmbet începea sahara” <b>(scoici fără
tine), </b></i>deşertul, „<i>deşertul e
verde mai lipsesc câteva raze răscoapte”, <b>(sonet
ghimpat).</b></i> Dar şi în „<i>oraşul de
sub ape” <b>(mă priveşti când dorm pe
semilună).</b></i> Poeta îşi aduce aminte că: „<i>eram desculţă şi urcasem pe stânci atingeam cerul / se înnodau ploile
în dansul nostru sălbatic / apoi că am intrat într-o pânză picturile începeau
cu noi / şi se răsfăţau în diezi / un rac se plimba prin culori / de atunci
urăsc racii” <b>(preţul unui veac fără
tine).</b></i> S-ar zice că autoarea nu vrea să se desconspire, folosind un
limbaj neutru, sau nu se implică. Declaraţiile partenerilor sunt discrete,
neangajante, fără patetisme. E vorba mai degrabă de nevoia de dragoste, de
dorul de dragoste, decât de împlinirea ei. Şi mai apare şi o absenţă
îndelungată care durează preţ de un veac, aşa cum mărturiseşte autoarea. Poeta
are o pudoare a confesiei, nu-i stă la îndemână să se despoaie în faţa tuturor.
Dar puterea ei de seducţie este nemăsurată, aproape şocantă: <i>„am
aruncat cu pietre în neant dormi strigam / un corb venise să-mi dea replica
despre bună-purtare” <b>(hoţ de virgule)</b>.
</i>Altfel, sentimentele sunt sugerate, abia presimţite, ceva „<i>între da şi nu</i>”, par să vină mai curând
din viitor. Dar ce frumoasă e declaraţia: „<i>tu
eşti mai bogat cu un eu” <b>(incognito).</b></i>
Dragostea se petrece pe alt plan, unul subtil, atemporal: „<i>la miezul întunericului va fi un incendiu ştiam / de când am plămădit
împreună / vinul din flori-de-mai”<b>
(sărut pe mare).</b></i> Şi doar: <i>„din
când în când un fenomen ludic / îşi face loc printr-un arc” <b>(dark I).</b></i> Şi: „<i>îmi rezemaseşi de cer o scară şi câteva creneluri blânde / pe arterele
inimii se întreceau hohote atât de albastre / încât norii amuţiseră într-un
sărut” <b>(prin jocuri cardinale).</b><o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Ca repere temporale, poeta alege: „<i>ieri ţi-a lăsat la poartă parfumul dintr-o
carte exotică / astăzi a închiriat un fulger / mâine va decoda preţul unui veac
fără tine” <b>(preţul unui veac fără tine). <o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Din unele titluri de poezie
răzbate tristeţea pierderii iubirii: „<i>soici
fără tine”; „preţul unui veac fără tine”;</i> ş.a.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Fenomenele naturale, elementele cereşti sunt
prezente, dar au cu totul altă manifestare decât cea obişnuită: <i>„credeţi că mă pot odihni ştiind că luna s-a
spart / în ochii voştri?” <b>–(dark III),</b></i> întreabă poeta. Altădată, „<i>în dreptul casei tale dormea luna” <b>(la sanatoriul de zâmbete). </b></i>Şi: <i>„în părul meu s-a aşezat luna / astăzi mi-a
jurat orbeşte mâine îmi va picta / vocea ta” <b>(sonete de mai); </b>„în podul palmei răsare luna <b>(cu fiecare tăcere). „</b>există fulgere îndrăgostite” <b>– (cu fiecare tăcere)</b> – </i>ne asigură
poeta şi o credem pe cuvânt. Lumina are o mare influenţă asupra omului: „<i>lumina aceea degrade mă ucide / seamănă cu o
închisoare a păsărilor înalţă triluri” <b>(niciodată).</b></i>
Lumina poate fi uneori o capcană care te prinde în ghearele ei: <i>„pe ecranul meu incomplet / nişte gheare
m-au prins în capcana luminii”<b> (capcana
luminii).</b><o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
Ostaşi, grăniceri, ocnaşi, alpinişti,
vânători, paznici, un vizitiu de onoare, cu toţii trec prin poezia Ginei
Zaharia, lăsând urme mai mult sau mai puţin pregnante.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Sentimentul religios este şi el, abia
presimţit: <i>„într-un colţ am început să
citesc psalmii / îmi curgeau printre degete câteva împărăţii / formidabilă
singurătatea asta am zis / un păianjen îmi mângâia fruntea” <b>(regatul fără uşă).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>În poezia „<b><i>prada-capodoperă”</i></b> autoarea îşi dezvăluie
setea de înălţimi: <i>„aş fi vrut să fiu
vultur să-mi întind aripile / peste toate arterele plesnite să zăresc de
departe / prada-capodoperă / pusă la uscat sub ape / când mi-e foame să
traversez oceanul în cantităţi cameleonice / ghearele să răsădească lejer
copaci acvatici nimic mai mult / prin setea de odihnă să-mi trec dorinţele
olarului mut / aş fi trăit o groază de ani într-un colţ de stâncă”.<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Relaţia poetei cu timpul este şi
ea foarte originală: „<i>din când în când
aleg să arunc firimiturile / din coşul timpului / în bagaj îmi pregătesc
culorile uneori curcubeul le destramă / pe partea mea” <b>(prada-capodoperă).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Şi mai şocantă este declaraţia autoarei din
aceeaşi poezie: <i>„am devenit cuarţ pe
nisipuri străine / locuitor al dunelor de noroc îmi tot duc leagănele la mare /
pe nisip am râs şi eu doamne cum îmi ardeau tălpile la doi / milimetri de flux
// somniferele au devenit un lux îmi brodează visul”<b> (prada-capodoperă).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Deşertul, urcuşul sub paşi, coborâşul în sân, zona
crepusculară, simboluri legate de linia vieţii, ceasuri platonice, „<i>efect incandescent rebel ca aerul pădurii”,</i>
puncte cardinale, cutremure solare, toate acestea constituie „<i>faptul divers”</i> din care poeta brodează
poezii <b><i>(cutremure solare).</i></b> În alt loc, poeta spune: „<i>pe dunele înserării se zăresc aripi trăsnite
/ un singur fulg e al dragostei” <b>(niciodată).</b><o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Poeta ne dezvăluie şi „<b><i>secretul omului fără cetate”:</i></b><i> „într-o toamnă am dorit să construiesc o
cetate / n-aveam idee cum s-o aşez / răsăritul era peste tot / am dat cu banul
şi am orientat-o spre un izvor / prin care nu răzbeau tunete // tu aşezai punţi
între rouă şi fluierul vântului // am zidit fereastră peste fereastră / ieşisem
din tipar / însă proiectul din inimă arăta bine mă domina / îngenuncheam atentă
pe scări îmi ştergeam fruntea de fulgere / ucenicul din mine avea un Dumnezeu
şi un cuib / în care-mi odihneam liniştea // din când în când te auzeam
alungând miezul nopţii // nu ştiu de o voi termina vreodată / pe horn stau la
taifas instrucţiuni de rezistenţă la secetă / şi simfonii de hârtie / dar am în
suflet toate scările / câteva aripi mi-au încredinţat / secretul omului fără
cetate”<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Prin poezia ei ultramodernă, Gina
Zaharia crează o lume aparte în care intri uşor derutat, ca-n Labirintul lui
Dedal, dar în cele din urmă găseşti cărarea spre luminişul de unde survine
fiinţa. Ea este o poetă formată, în deplină maturitate artistică, având
iscusinţa condeiului, pe care-l stăpâneşte perfect, ca şi pe principalele
mijloace de expresie cu care operează inserţii într-un real-imaginar ispititor
şi benefic.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
CEZARINA
ADAMESCU<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
14 Mai
2017<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i><o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<i> <span style="font-size: 14pt;"><o:p></o:p></span></i></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-62733543304172048852017-09-24T10:21:00.000-07:002018-03-31T06:24:05.957-07:00 IUBIRE ÎN PATRU PUNCTE CARDINALE<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b>IUBIRE
ÎN PATRU PUNCTE CARDINALE<o:p></o:p></b></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
Gina Zaharia, <b><i>La
est de tine, </i></b>poezii, Editura Omega, Buzău, 2016<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
După ce şi-a încercat condeiul în
poezia postmodernă, Gina Zaharia s-a reîntors la forma clasică a versurilor,
dovadă a capacităţilor creatoare ale acestei autoare. În acest volum, autoarea
abordează această formă de manifestare a liricităţii, în dorinţa de a retrăi
emoţiile primelor poezii cu care a făcut cunoştinţă.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Ea îşi probează astfel, virtuţile
poeticeşti în forma lor cea mai pură.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Volumul „<b><i>La est de tine”</i></b> este o
călătorie în universul intim, populat de amintirile de acasă, de dorul de
locurile natale, de copilărie, de părinţi
şi de primele iubiri, de <i>„O casă
zugrăvită cu lumină”. </i>Ludicul se împleteşte cu nostalgicul iar unele poezii
sunt atât de cantabile încât ar putea fi puse pe muzică. Par jocuri de lumină
în încercarea de a reîntoarce copilăria, adolescenţa, tinereţea şi a le
confrunta cu sentimentele de acum. Venirea unui înger nou, <i>„c-o stea de foc în mână</i>”, care i-a bătut în poartă şi a sărutat-o
pe frunte, este semnul întoarcerii „<i>de-a
lungul unui ieri”</i> iar lumina şi durerea care-l însoţeau, au învăluit-o <i>„în mir şi mângâiere”. <b>(Dor).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Amintirea îngerului care „<i>Ducea cu el un braţ de iasomie</i>”, al cărei parfum mai stăruie încă,
răscoleşte sufletul poetei: „<i>Şi parcă
mirosea a veşnicie, / Ori, poate, răsturnase primăveri</i>”, o îndeamnă pe
autoare să lase poarta deschisă îngerului pentru a reveni atunci când îi va fi
dor. Aceasta ar putea fi o poezie programatică pentru întregul volum de amintiri
lirice intitulat atât de frumos.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Tema călătorului, fie că e înger, fie
simplu drumeţ rătăcit „<i>prin ceaţa deasă”</i>
purtându-şi în suflet drumul către casă, iar în braţe un buchet de crini
înrouraţi, apare şi în poezia „<b><i>De nicăieri”.</i></b> Dar şi aici, ploaia de
nicăieri înalţă un zid „<i>dinspre infinit”,</i>
făcând călătorul să dispară, aşa cum apăruse.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Reiese limpede, căutarea, bâjbâirea
până la aflare a sufletului însetat de sufletul pereche.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Fenomenele naturale sunt în
corespondenţă cu stările poetei, apar frecvent, ploaia, vântul, iar poeta
cheamă paşii mamei, să vină printre meri, spre amurg, „<i>Când dau ceasurile-n pârg</i>” şi mai ales, sufletul ei să se aşeze pe
un ram şi să fie „<i>luna mea din geam” <b>(Luna mea din geam).</b><o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Şi aici, amintirea se împleteşte
cu dorul după cea care a plecat, când „<i>Noaptea
purta chip zidit /pe un drum nepietruit<b>”
(Luna mea din geam).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Căutarea continuă şi în următoarea poezie,
intitulată „<b><i>Deşert”,</i></b> de data aceasta, a unei alte persoane dragi, care a
lăsat în urmă, locul pustiu.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Chipul mamei este o „<i>icoană pe ninsori”, /Adună stele. Toate-ncep
să cadă / Şi fac un cer de urme de zăpadă”. </i>De-atâta aşteptat <i>„Şi ceaţa din fereastră e pustie, / Iar
strugurii s-au copt în altă vie, / Doar vântul e străjer la noi în poartă, /
Stăpân într-o oglindă răsturnată. // Te-au luat cu ei cocorii spre apus. /
Şi-atâtea mai aveam, mamă, de spus...” <b>(Toamnă
sărată).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Tema zidirii, reiese nu ca edificare, ci ca
închistare în lut, în gheaţă, într-o închisoare virtuală în care te simţi
prizonier deşi rămâi în libertate: „<i>Tu
începi să zideşti, mă zideşti câte-un pic, / Dar în templul-ateu sunt un gram
de nimic. // (...) // Sunteţi orbi, nu vedeţi că zidiţi în zadar, / Crezul
vostru e strâmb, poate fi un hotar / Între zorii ce pasc peste-o lume de ger /
Şi cei trişti care mor înghiţiţi de mister?!” <b>(Mă zideşti câte-un pic)</b></i><b>.</b>
În acelaşi timp, zidirea înseamnă şi jertfă creatoare.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Şi iată că poeta îşi scrie imnul
iubirii pe un colţ de suflet: „<i>Şi te-am
cântat iubire şi ploaie-n templu-am fost, / Nu ţi-am falsat o notă. Acum dă-mi
adăpost / Lângă o sete albă. Tăcută şi flămândă, / Voi zăbovi să scutur toţi
norii din oglindă. // Poate-am strigat prea tare, poate prin câmpuri crude / Am
alergat cu torţe, de parcă erau surde / Şi-n viscolul de noapte un vultur te
chema. / Eu nu voiam, iubire, a te înstrăina...// Cresc dinastii de umbre şi
roşul pribegeşte, / A răguşit devreme, dar e-mbrăcat regeşte. / Mai face-o
plecăciune, mai bate-n gând un cui / Şi tot întinde-o trenă pe drumul nimănui.
// S-au înrolat copacii prin foc de vreme rea, / În şurţuri de credinţă stă azi
legenda mea, / N-a strălucit vreodată, trăieşte-n jungla firii, / Dar pe un
colţ de suflet şi-a scris imnul iubirii.” <b>(Imnul
iubirii).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Poemele Ginei Zaharia au o eufonie fără cusur, au
ritm, rimă perfectă, au metaforă, personificare şi toată gama mijloacelor de
expresie artistică. Ele induc o stare de bine, sunt pozitive, nostalgice,
uneori în ton elegiac, alteori, ritmul e baladesc.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
O frumoasă poezie de dragoste este
intitulată <b><i>„Şi ţi-eram izvor”</i></b>, în care iubirea se împleteşte cu puritatea
rugăciunii: <i>„Iată, ruga noastră,
lacrimă-ngheţată, / N-a ştiut s-arunce valurile-n foc, / A trădat misterul
ce-mi bătea la poartă / Ascunzându-ţi chipul într-un tainic joc. // Pe o filă
rece, cu priviri cernite, / Scânteieri de gală s-au pierdut în gol, /
Şchioapătă lumina în genuni, iubite, / Un tenor de umbre-ngroapă un bemol. // Te-am zărit pe creste, plimbai
ceru-n spate, / Frământai risipa, o strângeai fuior, / Într-un vals de rouă mă
duceai departe / Şi ţi-eram devreme şi ţi-eram izvor...” <o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
Iubirea poate totul, ea opreşte
vâltorile ninsorii, iernile, setea viscolirii, îngheţul, ploaia, furtuna, naşte
lumina din genuni şi face izvorul vieţii să ţâşnească în deşert.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Verdele are un rol primordial în lirica
Ginei Zaharia. El semnifică viaţa, seva, inima copacului, câmpurile crude, şi
rana e verde, până şi sonetul este verde, notele blânde ale cântecului ei sunt
îmbrăcate în verde-absolut. Iar iubirea, desigur, nu poate decât „<i>de-un verde împlinit”<b>(Sunete răscoapte).</b></i> Într-un cuvânt, poeta îşi asumă verdele
total: „<i>Ochii plini de răcoare spre
tine-i aprind / Şi-ntreg universul în verde-l cuprind”. <b>(Bună seara, cetate).</b></i><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i>„Străina”</i></b> este o poezie sub forma
unui dialog între doi îndrăgostiţi, cuvintele se împletesc, o dată cu inimile
şi se înalţă precum aripile aceluiaşi trup: „<i>Mi-e greu să port, iubire, un lanţ cu flori de lună, /Să-l fac să
strălucească pe-o inimă nebună, / Mergând printre amurguri să ia cina cu tine,
/ Deşi cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine! // <b>Aşteaptă-mă diseară, dar încuiată-i poarta, / Iar scările-s ascunse şi
nici nu-i cina gata; / Eu sunt un lan de gânduri pe-un colţ de stea tăcută /
Şi-ţi bat mereu la uşă cu sete absolută. // </b>Te vreau fiinţă, şoaptă,
îmbrăţişare vie, / Nu stea de foc pierdută în zbor spre veşnicie, / Nici chip
de nemurire pe-o operă de artă / Ci rouă de fântână cu rădăcini de piatră! // <b>Mai este-un veac de veghe, şi lacătul la
uşă / S-o rupe-n mii de ţăndări sub falduri de cenuşă. / Rămâi în turnul
nostru, ai grijă să nu-l afle / Şi să-l prefacă hoţii în sunete de harfe. // </b>Mă
răsucesc pe-o clipă, mă pierd în noapte-adâncă, / Iar universul nostru e
îngropat în stâncă. / Peste văzduhul firii, toţi norii se adună / Să-mi fure
infinitul. Şi cât sunt de străină!”<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>E poate cea mai frumoasă poemă de
dragoste din întreg volumul. Sensibilitate, duioşie, delicateţe, frumuseţe de
caracter, nevoia de înălţime, de aer curat şi sublim, toate se regăsesc în ea.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
La fel de frumoasă e poezia: „<b><i>Să
înflorim sihastru”:</i></b><i> „Ai văzut,
iubite? / Ieri te întrebai / Cum e nemurirea pe un colţ de rai; / Sigur e
tulpina pe care urcam / Să-nflorim sihastru într-un ciob de ram?! // Am zidit
un templu unde sunt regină / Şi cuprind hotare dintr-un gram-lumină, / Te
zăresc adesea pe-o rază de ieri / Împletind altare din mii de tăceri. // Avem
lut în palme şi-n deşert izvoare, / Soare-n colivia florilor de mare, / Ne
lipseşte luntrea de la nord la sud / Şi o vâslă nouă din ţărm verde-crud. //
Prind în mâini corola de jar şi pelin. / Decor enigmatic...cu drag mă închin! /
Şi trec peste puntea din hârtie arsă, / Căutând prin valuri, lacrima întoarsă.”
<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
Ca un ecou, ori ca o replică a
acesteia, este poezia <b><i>„Străinul”.</i></b> Aici, poeta, prin glasul
Străinului, ne dezvăluie câte ceva din propriul laborator de creaţie. Poemele
sunt scrise cu glas de rugă: „<i>Le trec
prin lut, prin soare, apoi le învelesc / În zece mii de ierburi şi tot mă mai
sfădesc / Că nu le-am prins cu grijă, pe umeri, o eşarfă / Care străbate lumea
în sunete de harfă”.<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Multe din poezii au structura şi
frumuseţea pastelurilor, aceleaşi imagini din natură care reflectă stările
omeneşti: „<i>E pace-n pasteluri şi-un nor
se încruntă, / Fântânile-s toate fecioare la drum, / Coboară-nserarea pe zarea
căruntă / Şi-aduce-a descântec din brumă şi scrum. // La colţ de mesteceni
se-ntoarce să-şi strige / Iubirea de-o vară, s-o strângă la sân, / Dar haina-i
şireată, rugina-i ajunge / În plete, în sânge şi-un soare hapsân // Pândeşte-ntre
cetini sculptate pe stâncă! / În straie de aur, tu tremuri şi taci. / Mă-ntorc
spre tulpină. O rană adâncă / Străbate pământul prin lanuri de maci”. <b>(Secetă oarbă).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Pentru poetă, iubitul este: „<i>croitorul de ger”, „rătăcitor om de zăpadă”;</i> „<i>haiduc de ninsoare”;</i> „<i>drumeţ de zăpadă, uneori vrăjitor”, </i>altădată
spune: „<i>Ai fost izvor fără vărsare / Şi
aripă-ntre cer şi mare” <b>(Ramură din
şoapta lunii). </b></i>Printr-o subtilă comparaţie, iubitul este<i> </i>numit:<i> Tu erai pirat de vorbe, eu pescarul de nimic...”<b>(Ţărmuri).</b></i> În cele din urmă se petrece o simbioză între cei
doi, aşa cum recunoaşte poeta: „<i>O clipă
am fost tu, numai o clipă, / Era aşa devreme şi târziu.../ Simţeam o rană verde
pe-o aripă / Şi tare aş fi vrut atunci să-ţi fiu // Tot ce-ai cântat pe margine
de ceruri / Şi ai cuprins în nostalgii de toamnă, / Dar mă semnez cu pasul
dintre geruri: / A vieţii tale răsfăţată doamnă...” <b>(A vieţii tale răsfăţată doamnă).</b><o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Însă iubirea cunoaşte şi sincope,
depărtări, tristeţi şi trădare: „<i>Prin ger
intens mi-e rece căutarea / Şi nici nu ştiu ce zi în tine sunt, / Ne-am rătăcit
în ceaţă iar chemarea / S-a destrămat în vechiu-i legământ. // Iubitul meu,
e-aşa târziu de clipe / Şi ce devreme pentru ce-ar fi fost, / În stânci de dor
iubirea stă să ţipe / Şi să se frângă-n vreascuri fără rost. // Văd parcă o
ruletă ce trişează / În seara asta fără de noroc / Şi-n palma noastră, iată, se
aşază / Un fluture cu aripi arse-n foc. // Iubitul meu, dă-i aripile noastre, /
Gândeşte-te câţi maci au numărat, / Cu ele ar atinge zări albastre / Şi ne-ar
găsi în verdele uscat.” <b>(Verde uscat).</b></i>
În altă poezie, autoarea spune, referitor la acelaşi subiect: „<i>Nu mă privi cu spini de tine, / Ştiu că s-a
rupt al nostru pod, / Că suntem umbre pe ruine / Şi soarele-i la Polul Nord...”
<b>(Maci în doi).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Din tot ce au trăit cei doi, a mai rămas, după
mărturisirea poetei: „<i>Mai am din tot
decorul, o hartă de lumină, / Un ghem de neuitare şi-o trecere senină. / Spre
înălţimi de vară un vultur se roteşte, / Îmi spune că e seară şi râde
nebuneşte”. <b>(Ziua când m-ai uitat pe
dig).</b><o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Deşi iubirea nu cere nimic, ea pretinde totul: „<i>Nu-ţi cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai, /
Un râu aprins din holdele polare, / Să-ngheţe timpul în frânturi de rai, / M-aş
face ţărm cu chip de aşteptare. // De-ar fi să-mi dai oceanul tău de vise, /
M-aş umple val pe unde-ameţitoare, / Sărutul vechi al nopţilor închise / Va fi
pictat cu semene de-ntrebare. // Nu-ţi cer nimic, dar dacă-ar fi să-mi dai /
Romanţe vechi pe fluvii infinite, / Voi adormi pe florile de mai / Şi-n vocea
ta mă voi trezi, iubite.” <b>(Nu-ţi cer
nimic...)<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Expresii şi sintagme deosebite: „<i>Gerul urcă scări de suflet şi se frânge-n
idealuri”; „Purtăm o torţă-n suflet, când tu, când eu, şi-apoi / De-om întâlni
suspansul, vom fi într-unul doi.” <b>(Suntem
la punctul zero); </b>„Erai dirijor de greieri în pădurea de granit” <b>(Ţi-aş fi fost etcetera).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>În raiul pe care şi l-au construit împreună, cei
doi sunt unul pentru celălalt:<i> „Tu
fluture, eu pasăre de foc”.<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>În „<b><i>Muntele fără soţ”</i></b>
autoarea îşi mărturiseşte în metafore, iubirea şi dăruirea pentru cel de
alături: <i>„Scânteie-ţi sunt pe-un ropot de
iubire / Cu spini regeşti şi-o amuletă-n frac; / În timpul tău, adun întru
zidire / Păduri aprinse-n pragul unui veac. // Te ştiu culoare şi respir prin
tine. / De câte ori ţi-am fost oglindă-n vis / Şi ţi-am pictat o mare-n valuri
line / Cu porţi, din loc în loc, spre paradis! // Când rătăceam ameţitor
de-albastru / Cu paşi de foc pe ochii înserării, / Îţi eram stea, dar şi tu-mi
erai astru, / Şi străluceam egali, deasupra mării. // Port vraja ta la drum de
primăvară, / Prin pieptul meu, azi trece-o ciocârlie, / Şi-n zborul ei
se-aprinde-a mia oară, / Un câmp de maci pe-o oază de hârtie.”<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Iubirea îşi găseşte expresia şi
împlinirea, în acest poem reuşit, numit: „<b><i>Tu nesfârşire, eu floare-de-colţ”:</i></b><i>
„Priveşte, iubite, se-ntind către soare, / Poteci împletite în falduri
de sare, / Ne-aşteaptă să ducem iubirea pe creste, / S-o prindem degrabă în
pagini celeste. // Cu tine, prin zare, eu voi să cutreier, / Să duci, peste
umăr, şi-un cântec de greier. / Ascultă iubite, un cor de izvoare / Ne strigă
pe note...Ce dulce chemare! // Iar codrul îmbracă veşminte de azi / Din ropot
sălbatic şi murmur de brazi; / Ne plimbă în verde şi-n munţi fără soţ, / Tu nesfârşire,
eu floare-de-colţ...” <o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Găsindu-şi împlinirea în Sfânta
Taină a Căsătoriei, iubirea mai responsabilă, mai conştientă de binefacerile
sale: <i>„Mă vezi cu ochi de rouă, ce poate
fi mai sfânt / Decât să legi iubirea cu tainic legământ? / Am inventat în grabă
un anotimp de dor, / E-a toamnei simfonie ce arde-ntr-un izvor. // Ne regăsim,
ne pierdem, noi, muritori de rând, / Prin sensuri înrobite trec stările
cântând: / Tu eşti pescar de mine, eu nufăr sunt de vânt / Şi înfloresc în tine
din cer până-n pământ! // Pe bolta serii noastre curg litere-n izvoare, /
Protagonişti de-ntinderi purtăm în noi cărare, / M-am colorat vitraliu, te port
în zbor sihastru, / În anotimpul nostru îţi scriu un gând albastru” <b>(Poveste de toamnă).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>De altfel, toamnei, poeta îi dedică mai multe
poeme şi-i scrie chiar şi un „<b><i>Răvaş pe toamnă”:</i></b><i> „Îţi scriu, iubită toamnă, răvaş de bucurie;
/ Cu plecăciune, iată-ţi prind mâna aurie, / Am pus în plete frunze, fereastra
ţi-e deschisă, / Revarsă ploi în mine, cu patima aprinsă! // Aştern fântâni de
vise pe vara ce-a trecut, / Te strig uşor pe nume, eşti iarăşi început, / Prin
codri-adânci şi tainici lumina-i reverie, / Sosesc în tine toamnă dar nu
plătesc chirie! // Pe cerul amăgirii se înteţesc furtuni, / Te rog, mărită
doamnă, prefă-le în minuni, / Dă-mi liniştea din ape şi zbor înalt de cânt, /
Poarta cetăţii tale să-mi fie legământ. // Când valul vieţii-n pace îşi plânge
ţărmul trist / Pune-mi pe chip cununa de rege optimist; / Şi dacă setea clipei
va-ngenunchea-n lumină / Te rog mărită doamnă, dă-i suflet să revină! // Mă
regăsesc în tine, în tine m-am născut, / Eşti un ocean de bine, feerie
de-nceput, / Îţi cânt din zori în seară cu ochi de rogvaiv / Şi-n cercuri de
lumină alerg definitiv.”<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i> </i>Poezia Ginei Zaharia este
stenică, e ca o adiere înmiresmată care vine de la florile de pe înălţimi. Sunt
ninsori din mătasea crinului şi irisului delicat care-ţi aduc muntele mai
aproape: „<i>Şi mi-erai pod devreme şi
parcă-mi tot spuneai / Că florile iubirii ne sunt zăpezi din rai...” <b>(Ca o legendă albă).<o:p></o:p></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b>Şi dincolo de toate acestea, dincolo de poveştile
de o secundă, rămâne chemarea Poeziei – regină peste timp şi spaţii, care va
dăinui în eternitate.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
CEZARINA
ADAMESCU<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
24 Mai
2017 <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b><i><o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> <o:p></o:p></i></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i> </i></b><i><o:p></o:p></i></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-70375925018405355392017-09-24T10:20:00.002-07:002017-09-24T10:20:13.993-07:00Călători prin tranșeele unei jumătăți de soare<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<br /></div>
Gina Zaharia face parte din plutonul poeților care atunci când scrie un vers
naște gânduri și teama de a risipi aceste gânduri mai departe de următorul vers
scris. Pare mai degrabă poeta ce epuizează puțina lumină din tablourile
rembrandtiene, iscând dintr-un reflex interior, iluzia luminii, menită să fie
întinsă (ca pe pânza pictorului) undeva departe de partea umbrită (având ca
simbol: Luna) și partea strălucitoare (având ca simbol: Soarele). De departe o
poetă feministă de o sensibilitate lirică uneori incandescentă (după unele
critici); mai curând, face parte din categoria poeţilor care scrie o poezie
anticonvenţională şi neo-suprarealistă la nivelul imaginarului, punând accente
pe reconstituirea pseudo-epică a unor stări intime proiectate într-un tablou
cotidian. Cu volumul recent: „Nomade” (Ed. Omega, 2016), forțele nemărturisite
ale ființei sale iscoditoare de gânduri ne atrag (ca pe fluturele atins de
lumină) în extazul său. Poezia ei, în mare parte meditativă, își are tranșeele
împinse până la limita constructivismului pe acea presiune osmotică de
convieţuire între concret şi abstract, iar poemele sale adăpostesc în spatele
unei rostuiri simpliste, un neprevăzut al rostirii. Cu alte cuvinte: „noi
temerari investesc în pragul nostru/fac o rotație completă și dispar/într-un
ochi se deschid cele mai mari târguri” (vezi: nomade). Poeta, de la care „am
învățat cum e să crestezi/inima ciocârliei”, ar vrea să-și țină în umbră (vezi:
luna ca simbol) visele, într-o astfel de călătorie „în zona crepusculară”,
numai că acestea, precum nisipul, i se pierd printre degete. Dar vă asigur că
sunt degete care pipăie, prin vers, margini de lumi: „abia am deschis fereastra
îmi tremurau mâinile/era oarbă și străină/la colțul orașului niște cosași se
ceartă pe zilele fără soț/marea se adâncește cu mii de trepte/trena de azi îi
este pânză are pasul drept și privirea spre cer/iar eu dorm Doamne/dorm cu
vreascuri în gând” (necunoscut).<br />
Faust, personajul titanului din Weimar, ne arăta cum „fiecăruia din naştere i-e
dat/să zboare cu simţirea-n lung şi-n lat”. Că i-e dat poetului să nu păşească
doar pe drumul cunoaşterii şi să nu se mişte numai în limitele raţiunii care
i-a adus și decepţii şi să aspire către viaţa care sălăşluieşte atât înlăuntrul
său cât şi în cele „cereşti limanuri”, asta înţelege și cititorul ei. „Poate ai
călătorit în zona crepusculară” când „dinspre soare se auzeau carele” (spune
autoarea), nu atât pentru a afla „toate scările/câteva aripi” ce i-au
încredințat „secretul omului fără cetate”, cât curajul celui care avea să-i
trimită - „luna să-mi mângâie chipul” printre acele „răzoare”, în care -, simte
și cititorul cum „ne știam jucând volei cu luna”. Ne-am pune firesc întrebarea:
ce căutăm noi pe „frontul” aflat la „un soare distanță”, în timp ce poeta doar
întinde mâna sub acoperișul turnului unde „au crescut ierburile până la glezne”
și „în podul palmei răsare luna”? Bulgărele de lumină al minţii („mă pierd în
imagini”) nu-i la rându-i, tot un Eldorado al închipuirii noastre? Ce să căutăm
noi prin acest labirint sfielnic al gândurilor sale, dacă dinspre soarele de
unde se auzeau coborând carele, atunci când spune: „am adunat țărâna șoaptelor
și am făcut streașină pentru ochiul/care separă/apa de soare”, nu-i decât tot o
aură înstelată a gândului şi aplecarea poetei către visare/rostire? Încordarea
fantastică la care ne supune imaginația seamănă cu împietrirea unui fulger cu
rădăcinile până la cer. Trebuie să te fi risipit în bucăți pentru a-i conferi
cititorului o mască a maturităţii decepţionate, deşi tabloul zugrăvit de poetă
pătrunde în teritoriul suprarealist, la nivelul imaginarului, cu o notă de un
optimism-glacial, iar poetei îi reuşesc construcţii, în plan ideatic, de mare
efect: fulgerări ideatice surprinzătoare, o imagistică plină de vitalitate, o
continuă mişcare a semnelor şi contururilor abia ghicite. Căci cine poate avea
„toate cheile fără să le încurce?” – întrebare la răscrucea retoricii. Dar să
înnodăm ploile în dansul lor sălbatic, cum sugerează poeta Gina Zaharia: „un
cocor îmi înnoadă privirea de cer/parcă vine dintr-un război caută cuiburi de
ceramică/poate mâine va pleca și el/am dereticat prin tot alaiul tăcerea
cunoaște colțul cel mai bun/un roi de vorbe s-a agățat în plasă” (nu mă aleg cu
nimic).<br />
Multe minuni suprarealiste se întâmplă în poezia Ginei Zaharia. Uneori „plouă
cu licurici fără număr” și „un munte cu frac de zăpadă stă în agonie”, iar
„soarele își aflase în pieptul meu horn/să-mi vindece întunericul”. Ceva mai
încolo dăm de ciocârlia care „pornește să cânte din tabloul cu spini”; „în
mijlocul orașului o moară de vânt tușește” ; „se înnodau ploile în dansul
nostru sălbatic”; „o pajură și-a făcut cuib pe raftul cu emoții” etc. Există și
multă bucurie dorită a ne fi transmisă și nouă, în transfigurările imagistice
ale poetei buzoience: „ascultă cresc copacii deodată/ce feerie pe marginea
stâncilor acolo e țara cu ferestrele în drum/prin ea trec sensuri cochete/un
fel de târg al leagănelor uriașe/răsucite în jar” (nopți gemene). Odată cu
lumea ce tinde dinspre poezie spre el, ca înspre centrul ei, cititorul va
aluneca, cu certitudine, dinspre concretul lumii imediate spre poveste, ca
element al rezistenţei în această lume prin care bate „norocul” precum o haină
pe care urmează doar s-o punem în spate și „am putea atinge cotul cerului”.<br />
Cartea îşi aşteaptă în continuare criticul care să-i descifreze pe mai departe
„dispariția aceea miraculoasă la vremea cinei și fixarea/unui punct pe cer/de
care să ne agățăm somnul”, (din „mă privești când dorm pe semilună”), pentru că
e aici, în această frumoasă carte de poezie, şi pariul autoarei cu poezia: „îmi
place să cred că din copacul de ieri mi-ai dăruit o fereastră/și două
privighetori” din bietul unui înalt de gând care așteaptă vestea „spre cel mai
bun/ translator/să se vindece de enigme”. <br />
Dar, putem noi, oare, a răspunde, privind în „oglinzile în care apusul și
răsăritul se desfată”, la întrebarea ce presupune un dans de umbre ce
constituie o lume: „Cine poate avea toate cheile fără să le încurce?” Fie și
numai gândindu-te la aceasta, câtă fericire în a visa, ce libertate a rostirii,
cât spațiu se poate da poeziei când călătorești, odată cu poezia Ginei Zaharia,
prin tranșeele unei jumătăți de soare! <br />
Tudor Cicu<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<br /></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-40987801704253118332017-09-24T10:19:00.002-07:002017-09-24T10:19:13.437-07:00GINA ZAHARIA - metafora abstractului <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
<b><span style="font-size: 14pt; line-height: 21.4667px;">GINA ZAHARIA - metafora abstractului </span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Volumul de poezie Talazuri al Ginei Zaharia, Editura Art
Creativ, București, 2016, a luat recent un premiu la Festivalul “Vasile
Voiculescu” de la Buzau și nu este primul premiu adjudecat de scriitoare. Binecunoscută
în mediul literar on line, Gina Zaharia s-a remarcat de ani buni printr-un stil
liric original, debutul facându-și-l de peste 20 de ani în slujba sa de suflet,
cea literară. Scrie romane polițiste apreciate dar și poezie. M-am oprit la
poezia sa, remarcând un lucru rar azi, folosit doar ca teorie literară și
material didactic și anume, metafora. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Dacă ar fi să analizăm versul Ginei conform definiției
generale a metaforei <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> = (gr. metaphora=transport, transfer) este o figură de
stil prin care semnificația obișnuită a unui cuvânt sau a unei expresii este
înlocuită cu o altă semnificație, pe baza unei comparații subînțelese. Prin
generalizare, se poate spune că limbajul figurat este metaforic, am pierde
farmecul versului căci poeta nu construiește metafore teoretice, ea nu
transferă o noțiune abstractă în planul concret printr-o comparație
prescurtată, ci inversează procedura metaforizării. De pildă: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> “maria purta rochie senină și un coș în care-și ducea
creioanele <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> mai aproape de adevăr”- maria <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Maria nu are termen de comparație și nu este asemuită
cu altceva, nu i se transferă o calitate anume, ci este ea, maria concretă,
care își ține creioanele adevărului într-un coș. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Astfel termenii metaforei se inversează de la
semnificație la concret. Pe fondul unui eros uneori inocent, alteori idilic,
versul își continua perpetua metaforă, inventiv, irepetabil, într-un joc de
nuanțe abstracte și onirice… <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> “ghidul e concediat ne copia stările curios dacă
potcovarul <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> mai locuiește în călătoria noastră <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> chiar așa <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> în brațele tale osânda e artă”- dragostea de duminică
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Și titlurile curg metaforic: în ochii păsărilor de
iarbă, perdelele soarelui, pe sub felinare trec nopți cu rochii frumoase,
sângele nostru în toți macii, regate înmărmurite, vioară criptată,
albastru-diez. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Dacă aș folosi o comparație stilistică pentru versul
Ginei Zaharia, aș încadra-o alături de Picasso în pictură, pentru că și poezia
sa, precum pânzele maestrului, rupe convenții, rupe încadrări contemporane ale
postmodernismului și post postmodernismului actual și îi urmărește viața
scriitoarei într-o viziune abstractă, aproape de cubism liric. La fel ca în
pânzele lui Picasso, varietatea și redarea tridimensională a stărilor lirice, a
poveștii sale lirice, se desfășoară relevând mai mult realitatea interioară a
poetei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> “știu <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> vă tulbur nopțile cu strigătul meu <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> uneori fur drumuri străine <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> le urc pe umeri niciunul nu are parfumul lui <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> simt liniștea <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> ca o săgeată într-o lojă de circ”- dar parcă nu era el
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Astfel, metafora Ginei Zaharia transformă stilistica
versului într-un fluid subînțeles, potrivindu-i-se și definiția lui Blaga: că
"în geneza metaforei trebuie să vedem o izbucnire a specificului uman în
toată amploarea sa - Geneza metaforei şi sensul culturii). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Cu imaginație complexă, picturală în mișcare, Gina
Zaharia scrie abstract, oniric, completându-și jubilațiile interioare cu
vectori metafizici, care spre finalul poemelor iau curbele înțelepciunii cu
plasticitate intelectuală. Așa se întâmplă la citirea unei frumoase poezii pe
care o să o redau integral întru ilustrarea afirmațiilor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> risc de culori <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> ar însemna să te caut într-o stridie printre morile
oceanului <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> să te compun din arii neterminate <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> poate chiar să fac scufundări spre apa lunii <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> din când în când <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> să-ți așez gulerul pentru a te privi în ochi <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> până la dedublare <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> dacă ar fi să fac jocul pictorilor aș întinde o pânză
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> cu risc de culori <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> poate ne-ar fixa un punct ceva mai ingenios <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> apoi ți-ar ascunde chipul <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> într-un labirint înrămat <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> dar nu <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> am răsădit cândva niște sâmburi cu păsări <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> semnul de carte se schimbă pe măsură ce descoperim
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> că uneori închisorile aduc revelații <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> iar dansul luxuriant poate fi deasupra stărilor
boreale <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> ori într-un ghem de nimic <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> O doamnă Picasso în poezie, demnă de marile picturi
poetic abstracte: Gina Zaharia. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Cristina Ștefan, oct 2016 <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-82315788657215901662017-09-24T10:05:00.002-07:002018-03-31T06:10:37.646-07:00Cronică Dumitru Ion Dincă - ”Și parca mirosea a veșnicie”<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b><span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">”Și
parca mirosea a veșnicie”<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt; text-justify: inter-ideograph;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Prezență
discretă, o ființă diafană, de un bun simț rar întîlnit, în fond trăsături care
definesc personalitatea omului și scriitorului, Gina Zaharia precizează pe
copertele cărților recent apărute „Nomade” și „La est de tine” cuvântul poezii.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt; text-justify: inter-ideograph;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">De
regulă autorii sunt seduși de termenul de poeme, alții de elegii,
așa cum a făcut-o în decembrie 1883 Maiorescu cu primul volum al lui Eminescu, pe
care-l intitulează chiar „Poezii” și care pentru toți aspiranții la nemurire ar
trebui să constituie un reper fundamental. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt; text-justify: inter-ideograph;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Într-o
primă etapă, pentru că vorbim despre „Nomade”, povara cuvântului e înrobitoare,
instincual, poeta nemaisuportând acumulările dintr-o serie de trăiri care-i
aparțin numai ei, și decupează parcă segmente dintr-o realitate aproape
devoratoare: „dintr-o dată sosiseră cocorii/ în romburi de gală/ aveau voci din
firele dragostei/ unele mai îndrăznețe/ altele coborâte din picturi emotive/
m-au înlănțuit pe loc/ am aflat/ cântecul temnițelor e o invenție a fericirii...
(„prin jocuri cardinale”) sau... ”știi semnul acela șerpuit din mijlocul
pădurii/ tăietorii de lemne au crezut că pot face din el cea mai bună/ vioară/
de copacul misterios nici vorbă...” („prețul unui veac fără tine”).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> Poemele
curg într-o simetrie proprie trăirilor sale încât „bietul actor e nevoit să
improvizeze rolul scenariului, violonistul încurcă ariile, astfel că poeta se
regăsește cu brațul plin de săgeți ca să poată evada cu iubitul din toate
grotele”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> Mi
se pare a fi „Nomade”, dacă nu greșesc cumva, o continuare a „Talazurilor”,
precedenta carte de poezie în care eroina se aseamănă cu acel Ulise la
întoarcerea lui din cruciada la care l-au proviocat semenii, dând o altă
perspectivă, universul poetic căpătând proporțiile unui decor cunoscut parcă,
datorită utilizării simbolurilor care nu sunt altceva decât elemente de rutină
cotidiană. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> Cealaltă
față a medaliei e cuceritoare prin capacitatea poetei de a reda imagini aproape
obișnuite aș zice, dar cu o forță de sugestie seducătoare, cum numai la Ana
Blandiana am mai întâlnit: („Știu puritatea nu rodește/ Fecioarele nu nasc
copii/ E marea lege a maculării/ Tributul pentru a trăi” – „Călcâiul
vulnerabil”) sau la Ileana Mălăncioiu, în prima ei carte ”Pasărea tăiată” și
apoi în „Către Ieronim”. Iată numai două strofe din poezia „Dor” a Ginei
Zaharia care sugerează afinitatea ei cu poetele amintite: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt;">„</span><span lang="EN-AU" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">Îi stralucea, la
piept, un soare mut,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<span lang="EN-AU" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">Și-avea, de-acum,
lumină și durere,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<span lang="EN-AU" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">Apoi s-a îndreptat
spre-un țărm de lut.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<span lang="EN-AU" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">Curgeau, din cer,
și mir și mângâiere.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<span lang="EN-AU" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">Dar am rămas, în
gol, cu mâna-ntinsă,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<span lang="EN-AU" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">De nicăieri, s-a
arătat un nor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<span lang="EN-AU" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">Înger iubit, îți
las poarta deschisa,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<span lang="EN-AU" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">Poate-ți va fi, la
noapte, iarăși dor!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; punctuation-wrap: simple; text-autospace: none;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt; text-justify: inter-ideograph;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">De
altfel maestrul Daniel Cristea-Enache a asesizat esențialul în textul de pe
coperta a IV- a, mai eles că interviurile sale cu marea poetă Ileana Mălăncioiu
reunite într-o carte, zguduie încă numai acele conștiințe pentru care arta e
miracol și spaime.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">DUMITRU ION DINCĂ <o:p></o:p></span></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-36502482572389667032017-09-24T10:03:00.000-07:002018-03-31T06:12:21.753-07:00Cronică de Lucian Mănăilescu - Talazuri<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , "serif";">TALAZURI<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , "serif";">(Editura
Art Creativ, 2016)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif";">Despre autoarea volumului „Talazuri” (Editura „Art
Creativ”, Bucureşti - 2016) Daniel Cristea Enache nota, recent: „Gina Zaharia
scrie o poezie sentimentală şi în acelaşi timp meditativă, în care lumea este
redusă la câteva elemente simbolice, iar viaţa - la o sumă de experimente care
trebuie transfigurate. Toate cele au nevoie de o semnificaţie, iar poeta este
pregătită să le-o confere.” (Daniel Cristea Enache).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif";">Criticul sesizează simplitatea (complicată!) a poeziei
scrise de Gina Zaharia, care îşi are originile într-o „antichitate” a
sentimentelor. La fel cum epoca de aur
(cea antică, nu cea... de „tristă amintire”) „recreează” lumea din patru
elemente primordiale (focul, pământul, aerul şi apa), poeta face un recurs la memoria transcedentală,
invocând: iubirea (focul), locurile din vis ale copilăriei (pământul), starea
de transparenţă a existenţei (aerul) şi trecerea inexorabilă a izvoarelor
timpului, care se varsă în Styx (apa).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif";">„... cer aer/ primesc foc şi grote necunoscute/ e bine şi
aşa/ avem un colţ de lume” – spune poeta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif";">O asemenea „regresie” in
illo tempore structurează un spaţiu
şi un timp purificate prin iubire: „parcă te cunosc/ părul tău miroase a cântec
de dragoste/ cu siguranţă te-am iubit cândva simt ceva dogoare în piept//
atunci mi-ai zis Maria” (Maria);
„vindecătoare e dragostea de duminică/ mă îmbraci în busuioc de mâine/
dublele hollywoodiene s-au îmbolnăvit ne privesc pe furiş/ prin sângele meu
trec porumbei şi alte minuni/ ştii/ în tine e a doua mea viaţă” (dragostea de
duminică).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif";">În această Arcadie,
Gina Zaharia reuşeşte să fie simplă şi egală cu sine, înnoptând într-o
aşteptare simfonică: „să construim o legendă
niciodată învechită niciodată oarbă/ poate uşor aplecată/ spre admiratorii
stângaci/ noaptea o vom aşeza pe treptele unde se odihnesc nimfele/ câteodată
vom trage perdelele soarelui/ cât să încapă/ puternică şi adevărată dragostea”
(Perdelele soarelui).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif;">În fond, pare să spună poeta, iubirea e mai
curând retrăire a visului decât
realitate; dincolo de cuvinte se întrevăd: „poieni cu magnolii şi tigri/ şi
alte minuni/ şi piramida în flăcări/ despre care de mult n-a mai amintit
nimeni...” (descântec de platină) , iubitul fiind „necunoscutul” care „de pe
munte strigă un nume” (oceane fardate). Căutarea – atracţia şi respingerea
permanentă dintre „Yin” şi Yang” – dinamizează spaţiul convenţiilor
declarative, viscoplindu-l cu dulci îndoieli şi incertitudini: „ştiu/ ai dormit somnul meu/ nu te-ai odihnit
niciodată îndeajuns” (silabe întemniţate); „privirea ta ucide în somn”
(descurcă-te); „poate vei uita cerul pe pământ/ aşa mi-am imaginat” (podul
dintre plecări); „vulcanii cântă la pian
cu inima ta” (sângele nostru în toţi macii); „odată m-ai zidit într-o fântână/
uite aici coboară spiriduşii pe frânghii/ locul lor de joacă/ e tunelul din
inimile noastre// Felinarele (...) ne amintesc de ploaia aceea nebună/ în care
ne-am ascuns să răsădim/ un trandafir de nisip” (trandafir de nisip). </span><span style="font-family: "times new roman" , "serif";"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif;">După părerea noastră explorarea acestui
spaţiu liric este una din perspectivele benefice ale poeziei scrise de Gina
Zaharia, în măsura în care poeta reuşeşte să se detaşeze de un postmodernism
aglomerat şi, aparent, spectacular.</span><span style="font-family: "times new roman" , "serif";"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif;">În altă ordine a sentimentelor copilăria, chiar dacă mai mult sugerată acum, faţă de
o perioadă anterioară, continuă să alimenteze izvoarele limpezi ale hoinărelii de sine, improvizând nostalgii şi
miracole: </span><span style="font-family: "times new roman" , "serif";">„La fereastră cântau ierburi cât toate speranţele mele/
într-o noapte le-am cosit/ până spre dimineaţă au crescut de două ori mai mari/
aveau o carte cu greieri i-am auzit repetând sub pământ” (vară de ocazie);
sau: „... uneori semăna maci în tablouri
numai de ea înţelese/ ori deschidea grote în care să pătrundă soarele” (Maria).
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif";">Este un „atunci” în care „miroase
a iarnă a busuioc a cozonacul mamei de paşte/ pădurea alintă lupi nebuni”
(iarbă amară). Şi numai aparent lumea aceea pare iremediabil pierdută, pentru
că, mărturiseşte autoarea: „am să îmbătrânesc în vechea ta haină/ ce dacă are
mânecile largi/ pe acolo vor coborâ piticii acrobaţi cu trofeul în spate”
(povară dulce).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif;">Metafizica acestei poezii, centrată pe icoana mamei, înalţă uneori catedrale în
care „</span><span style="font-family: "times new roman" , "serif";">Există ziduri impenetrabile între artă şi Dumnezeu” ,
dincolo de care: „în fiecare stea cineva ţinea un
discurs/ nu înţelegeam nimic/ cred că nu era pentru mine/ adormisem în braţele
tale înainte de naştere/ (...) acum coboară spre mare/ mă voi boteza odată cu
tine” (pe drumul liliacului).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif;">Foşnetul de valuri al timpului, venind de
foarte departe, închid cercul existenţial, sau – mai curând – îl nemărginesc:
„din oasele nopţii ies şerpi fosforescenţi” şi „singurul drumeţ care nu s-a
oprit a fost încătuşat de lumină/ era duminică”
(adagio schiop).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif;">Universul cuvintelor Ginei Zaharia este, indiscutabil,
unul aglomerat şi contondent, un fel de tentativă de evadare dincolo de
înţelesul DEX-ului, justificată, în parte, de ceea ce scria, într-un eseu,
regretatul profesor Petre Ursache: </span><span style="font-family: "times new roman" , "serif";">„Există o vedere a nevăzutelor, un auz al neauzitelor sau un gust, un
pipăit suprafireşti” . În starea „suprafirescului” liric se poate auzi cu văzul
(„părul tău miroare a cântec de dragoste); se poate vedea cu orbirea („aştepta să
adoarmă ultimul grănicer/ să-şi aleagă hotarele pe care va merge desculţă/
printre sânziene/ să fotografieze odată cu orbii toate minunile neîntâmplate/
până în ziua a treia/ să-i fure lutierului un acord/ pentru seceta de lângă
ocean” - în ochii păsărilor de iarbă), sau se poate colora cu auzul: „lupii înhămaţi la poeme au
urletul roşu”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-indent: 42.55pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif";">Vom concluziona citând câteva versuri-metaforă, sugestive
pentru potenţialul liric al poetei: „iarna e caruselul meu preferat” (umbrelă pentru insomnie);
„gioconda a scrijelit cu privirea toţi pereţii” (albastru diez); „palmele îi
miroseau a trandafiri/ şi a sânge răsăritean” (zile îndrăgostite); „o căprioară
murise în ochii vânătorului”; „necunoscuta de la miazănoapte/ dansează/ pe o
pojghiţă de lumină dincolo de ţărmuri/ ştie că în piruete stau talazurile/ ca
nişte lupi de mare curioşi/ să adulmece soarele” (talazuri); privirea ta ucide
în somn” (descurcă-te); „nopţile pe care le-am rostogolit de la mine la tine/
ca un alt rai” (de la mine la tine); „o femeie plimba zăpezile prin arşiţă”;
(am schimbat religia de dragul tău),
„Te-am zărit aşezând soarele mai la dreapta/ îl pregăteai pentru toamnă/
nu-i de mirare că-l îmbeţi cu vorbe înţelepte/ cel mai bun vin e din podgoriile
tale ai umplut golgota cu ele/ un tablou care e sigur că va trona/ în marile
galerii” (atlasul cu iluzii).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif;">Lucian Mănăilescu</span><span style="font-family: "times new roman" , "serif";"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-80083295976270029122014-07-29T10:32:00.001-07:002014-07-29T10:32:50.998-07:00Confluenţe Literare : până la a nouăzeci şi noua vară<a href="http://confluente.ro/gina_zaharia_1406654643.html">Confluenţe Literare : până la a nouăzeci şi noua vară</a>: Confluenţe Literare : până la a nouăzeci şi noua varăgina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-81501846408008959682014-07-09T20:07:00.003-07:002014-07-09T20:31:34.378-07:00 ION ROȘIORU: Gina Zaharia - o poetă pe numele căreia se poate paria<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Apărut ca urmare a unui concurs
organizat de Editura <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Inspirescu</b>
(Satu Mare,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>2014), volumul de poezie <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Lacrima cu multe c(k)arate</b>, al tinerei
şi extrem de talentatei Gina<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Zaharia
constituie, sub toate aspectele, o revelaţie poetică de zile mari.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Cităm din din prefaţa
intitulată <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Voci ale aceleiaşi simfonii</b>,
semnată de Liliana Terziu Boian:</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span>„Volumul este o călătorie iniţiatică neapărat pe mare, un fel de Ulise
în căutarea ursitei. Femeia scoică în călătorie spre continentul clandestin.
Metaforele care surprind de cele mai multe ori nu au decât o legătură
pertinentă cu firul căderii în iubire. Impresia de flashuri de poeme într-un
vers abundă. Poeta pare un fin scamator al lumii, inspirată, dar şi detaşată de
ea”.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Cartea este scrisă în două registre lirice
distincte: unul modernist, cu versuri libere, şi un altul clasic, în versuri
strunite, ritmate şi rimate<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>impecabil.
În ambele modalităţi de discurs, cuplul e imaginat în peisaje exotice, pe
maluri de ocean sau de mare ori pe insule, cei doi membri ai binomului erotic
căutându-se în chip androginic jinduitor, metempsihotic, prin karme, prin vis,
prin amintiri, prin regnuri, prin stări de agregare, prin elementele fundamentale
ale firii, prin timp şi în afara lui, prin eden şi prin infern, prin epoci istorice
deja revolute, şi prin hăţişuri textualizatoare. Şi se caută, se regăsesc spre
a-şi rătăci din nou fericirea pe care vor dori cu disperare şi frenezie s-o
recâştige. Orice imagine poetică şi orice combinaţie de aspecte sunt posibile
în discursul modernist de la suprarealism şi de la onirism încoace: „zici că
n-am curaj/ hmm ai văzut fotografia de ieri în care/ o femeie ducea marea pe
umeri/ şi mergea şi mergea/ câteva corăbii doreau să-şi caute rostul/ le găsise
un port provizoriu/ şi se tot mândrea cu marea încorsetată/ în mijlocul unei
furtuni fantastice” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">de după eclipsă</b>).
Cum omul e măsura tuturor văzutelor şi nevăzutelor din univers, cuplul
postadamic se reifică perpetuu. Cei doi sunt „două golfuri cu ieşire la cer”
(p.6), ori „două planete/ uniform îndrăgostite” (p.23), ori s-au „născut
răsărit/ într-un ocean cu două corăbii/ mereu întârziate” (p.12). Ataraxia nu-i
niciodată una priitoare, drept care în imaginaţia îndrăgostitei se iţesc nu o
dată gânduri sadomasochiste: „îmi duc în tolbă mai toate săgeţile cu otravă
personalizată/ mă întreb cât de bine ar prinde/ măcar una în pieptul tău” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">pentru rondul de gală</b>). E un lucru
arhicunoscut că starea de fericire nu naşte poeme. Cântecul sirenelor e
perceput în esenţa lui doar după ce ţi-ai lăsat simţurile neprotejate şi după
ce ţi-ai asigurat o netrucată solitudine (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">unu-doi-trei</b>).
Eul poetic şi fiinţial face parte din eforturile spre a nu se risipi/pulveriza
în neant (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">comoara</b>). Arderea pe rugul
poeziei e una totală şi poeta ştie că astfel i se vor înapoia lumii „toate
privighetorile”. Împlinirilor le sunt preferate căutările perpetue, singurele
creatoare prin ele însele” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">şi n-am avut
mâna întinsă</b>). Îi displace stagnarea de orice fel, chiar dacă ştie că
drumurile o duc „pe colinele nimănui” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">inestimabil
sau rispitor</b>).</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Asistăm, o dată captivaţi de discursul poetic al Ginei Zaharia, care
prin prospeţime imagistică aminteşte de Magda Isanos, de Nicolae Labiş ori, mai
aproape de noi, de Carolina Ilica, la întoarcerea mereie în natura din care
poeta s-a zămislit şi pe care se simte obligată s-o recunoască în fiecare
esenţă. Ecoul îi întregeşte fiinţa şi-i probează completitudinea (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">în lutul (ne)umbrelor</b>, <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">surprinzător de perfect</b>).
Personificările, epitetele personificatoare sau oximoronice te întâmpină
seducător la tot pasul: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">cântece în frac</i>,
<i style="mso-bidi-font-style: normal;">salutul cu potcoave minate</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">sahara bate la geam</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">tăcerea avea tocuri de aur,</i> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">iarnă c</i>u <i style="mso-bidi-font-style: normal;">ochi căprui şi adânci</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">noaptea
îşi descheie cămaşa</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">s-a pornit
vântul să numere gândurile din</i> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">rândul
întâi</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">între mine şi tine un perete
îşi muşcă buzele</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">între noi/ două
duminici/ îşi umpluseră</i> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">paharele cu
vin</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">eram un copac la marginea zării,
doruri brumate, ploi cardinale, foşnet mov, e mai roşu ecoul, dig curajos,
cărţi îndrăgostite, cerurile necosite</i> etc.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Există în poemele Ginei Zaharia o
perpetuă tindere a terestrităţii spre zeiesc şi o neostoită sete de absolut şi
de puritate. Scenele de dragoste transfiguratoare se cantonează, însă, parcă
fără drept de apel, într-un spaţiu al condiţionalului-optativ trecut: „aş fi
inundat câmpiile cu nedumeririle tale/ aş fi renunţat la spinii de companie/ pe
talpa unui ocean/ aş fi fost ucenicul/ care umple ulciorul cu scene de
dragoste/ aş fi jucat la cazinourile<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>arborilor de lumină/ poate că aş fi trişat cât să ai visteria plină cu
mine// dar am întârziat într-un golf/ care-mi tot verifica numele/ (trăgea de
timp clar că era gelos)/ nu reuşea să-mi scrie citeţ pe umbrele răsăritene/ soarele
încă mai zgâria scări babilonice/ între mine şi tine” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">versetul în doi</b>). Îndrăgostiţii se află mereu într-un punct de
echilibru fragil, pe o linie de orizont extrem de labil, între civilizat şi sălbatic,
vis şi coşmar, real şi fantastic, apă şi foc, pământ şi cer, înger şi demon,
cosmic şi derizoriu, etern şi efemer, miere şi otravă ş.a. Plonjarea în memoria
karmică se soldează cu poeme fanteziste de mare fineţe şi forţă litică: „într-o
altă viaţă am fost pescăruş/ pe umărul tău/ am flămânzit înfăşurând aşteptările
pe catarge/ nu mai conta un veac două/ învăţasem să cântăresc rochiile de spumă
pe care mi le aduceau/ valurile înmiresmate/ muream de dor când şoaptele se
îmbarcau pe jumătate/ şi rugineau într-un asfinţit nebun// dar am trecut cu
bine peste gheţari/ i-am transformat într-un clocot de râs îi privesc fumegând/
deasupra drumului nostru/ se înrobesc precum cerşetorii care capătă un rol/ şi
învaţă arii celebre// apropo tu<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ştii să
înoţi?<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>oceanul e în pieptul meu” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">tu ştii să înoţi</b>). Un tumultuos prinos
sufletesc, întreţinut de o uriaşă combustie a trăirilor , se revarsă în
univers, îl amprentează şi-l personalizează în chip salutar. Dorul de absolut,
unul fără saţiu, nu cunoaşte stavile în discursul totdeauna captivant al
acestei poete de excepţie. Deschiderea spre necuprinsul firii coexistă armonios
cu o nevoie acerbă de intimitate, cu o retragere în fiinţa fragilă şi tainică.
Astfel, oceanul sălăşluieşte în pieptul poetei, iubirea e încuiată într-un
pumn, fluturii se ascund într-un crez, îndrăgostiţii încap într-o cutie de
chibrituri, ca semn al focului patent, poeta a auzit „că o singură picătură/
poate umple universul” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">sete de foc</b>).
Modalităţile de comuniune ale omului cu natura sunt multiple şi neaşteptate:
„culorile inimii s-au scurs/ pe o viţă de vie/ în sângele tău” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">pocalul de astăzi</b>). Sau: „într-o zi
m-am trezit curcubeu/ aveam atâtea culori/ încât nu le-am putut învăţa
niciodată/ pe de rost/ aşa că le-am agăţat de vârful stâncilor/ peste care se
tot roteau vulturii” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">lanţuri</b>). </span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Poeta are din abundenţă vocaţia
incantaţiei: „nu ştii să-mparţi în pas de joc/ misterul carelor de foc/ şi ţeşi
un val la fiecare/ când marea-ţi cântă la picioare/ printre acorduri de
furtună/ / pe zori/ o inimă-n cunună/ se face nimfă şi vioară/ şi peste rostul
lumii zboară/ să-nalţe simfonia firii/ când se îmbată trandafirii/ în spini de
vrajă şi parfum// atunci se mai deschide-un drum/ pe care mergi mereu stăpână/
fie de-i vreme rea sau bună” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">cu flacăra
în vânt</b>). Partea de final a cărţii inserează sonuri de mare amplitudine
amintind, prin tăietura impecabilă a versurilor de lirica baladescă a lui Radu
Stanca: „Aş vrea să schimb decorul, să las un ban pe iarbă,/ Cu siguranţă hoţii
vor trece înapoi,/ Tu vinde-le-nserarea şi-ntoarce-te în grabă,/ A înflorit
misterul, şi-a înflorit în doi...” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">A
înflorit misterul</b>). Poeta creează aici un univers prin excelenţă livresc în
care îndrăgostiţii vin mereu năvălitor din textul lumii, dintr-un mental pe
care l-au consacrat romanticii în poeme de factură fantastică inscriptibile în
tema călătoriei mortului în compania unui partener viu: cele mai la îndemână
exemple fiind<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>germanul Gottfried August
Bürger (1745-1794) cu celebra baladă <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Lenore</b>,
ori maghiarul Aràny Jànos (1817-1882) cu nu mai puţin celebrul pantum <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Viteazul Bor</b>, cărora le-am alătura ilustra
baladă folclorică românească <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Voica</b>,
impecabil înterpretată de Tudor Gheorghe. Revenind la Gina Zaharia, întâlnim
un poem în care războinicul apare de peste moarte s-o răpească pe cea care-l
aşteaptă. El e, rând pe rând, haiduc de ninsoare, soldat care nu se mai teme de
ninsoare, Meşter zidind-şi iubita în templul textual etc., ca în acest
formidabil poem basmic cu enigmatice şi tulburătoare valenţe iniţiatice: „Am
pornit s-ajung la tine însă nu ştiu unde eşti,/ Mă-nsoţesc ninsori albastre
îngropate în poveşti,/ S-ar putea să trec oceane, poate vârfuri uimitoare,/
Ştii? Eu sunt soldatul care nu se teme de ninsoare!/ Mi-am luat hrană pentr-o
iarnă. Oare este prea puţin? Şi mai e ceva în suflet: un ocean <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>din ger şi vin./ Îl voi transfera în torţă
pentru noi în noi să ardă,/ Nu îmi pasă dacă lupii lasă urme pe zăpadă” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Din ram în ram</b>). Actanţii binomului
erotic aparţin neîncetat scripticului, ficţionalului: „Crezul nostru stă de
veghe într-o oază de cerneală,/ Închisoarea nemuririi îi saluă cu sfială,/ Urlă
vraja prin pădurea-nfometată şi străină/ Şi se pierde-n depărtare a iubirii
mele vină” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">A iubirii mele vină). </b>Întreaga
fire se implică generos în ceremonialul erotic. Bărbatul, „dirijor de greieri”
îi întinde iubitei izvoare şi ei îi este bine. Ea „poartă în suflet cerul şi pe
braţe-un curcubeu” pe care-l i le dăruieşte cu simplitate şi c-o dezarmantă
candoare celui iubit (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ţi-aş fi fost
etcetera</b>). Suferinţa că fericirea va zbura într-o bună zi e enormă: „Tu mă ţineai
de mână ca şi cum/ Îmi dăruiseşi primul rol de scrum/ Şi te temeai să nu încerc
să-l joc/ În luminişuri fără de noroc” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Dragostea
de-a fi</b>). Poeta trăieşte tragic singurătăţi cosmice şi-şi etalează dureros
devorarea pe rugul cuvântul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">ce exprimă
adevărul</i> care a prins-o cu cu voluptate în mistuirea-i neiertătoare: „Pe
talpă sângerândă stau drumurile mele,/ Cu lacrima uscată m-am rătăcit pe ele,/
Aveam o sete mare dar nu-ncăpea-n pahar/ Apa seca-n fântână, dincolo de
hotar;// Te rog, spin de lumină, nu fulgera tot cerul,/ Pe-o treaptă de voinţă
e scris tot adevărul;/ Şi dacă azi cerneala se-aprinde ca o torţă,/ E că
trăiesc ucisă-n cămaşa mea de forţă”. (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Rugă-n
cămaşă de forţă</b>). Proiectate pe un fond simbolico-ficţional, iubirile
zugrăvite de poetă împărtăşesc din plin tragismul condiţiei umane, ca în
această piesă antologică pe care orice mare poet român s-ar simţi onorat s-o
semneze: „Să nu lăsăm povestea descheiată,/ Sub vorbele prescrise de un vraci/
Care sculpta pe-o inimă-nsetată,/ O pajişte, un munte şi doi maci// Înnebuniţi
de dor şi rătăcire/ Când îi zărea prin veacul orb şi mut,/ Le tot şoptea ceva
despre iubire/ (Dar preciza că-s vorbe de-mprumut).// Cândva a stat un ceas cu
ei la masă,/ I-a dojenit că nu s-au pregătit/ Să-şi strângă straiele de după
coasă,/ Că-n toate e-ntr-o zi un asfinţit// Într-un ierbar cu zodii împletite/
Din poli sălbatici aspru luminaţi./ Şi-ar fi rămas, în lanul cu ispite,/ Pe-un
fapt divers, doi maci îmbrăţişaţi” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Pe-un
fapt divers, doi mai îmbrăţişaţi).</b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Abordând tema povestirii
(povestitului) la han, poeta ne avertizează că nu mai poate şi nici nu mai vrea
să evadeze din textul lumii: „Am ascultat poveşti nebune/ Cu sufletul aprins pe
rug/ Şi nu-mi făceau nici rău nici bine;/ De la un timp puteam să fug// Dar am
uitat unde mi-e drumul;/ Aveam un munte de urcat,/ Pe el urma să fiu străinul/
Spre nicăieri mereu plecat” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Hanul cu
pereţi de nori</b>). Cu cât iubirea e mai mare cu atât se mistuieşte mai
repede. E acea <i style="mso-bidi-font-style: normal;">ardere de tot</i> din care
cale de sustragere nu mai există: „Au înflorit salcâmii fără noi/ Când m-ai zidit
în urmele de ploi/ Ţi-eram sărut, şi adevăr şi-eram,/ Tu m-ai ucis pe-ntâiul
nostru ram!” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">De-ai şti câţi spini
suspină-n trandafiri</b>). Uneori, iubita uită de setea ei de absolut şi,
asemenea fetei din eminesciana <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Floare-albastră</b>,
vrea să-l aducă, pe cel <i style="mso-bidi-font-style: normal;">cufundat în stele
şi-n ceruri</i> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">’nalte</i>, cu picioarele
pe pământ, scop în care îi propune clipe de fericire pământească, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">hic et nunc</i>: „Te vreau fiinţă, şoaptă,
îmbrăţişare vie,/ Nu stea de foc pierdută în zbor spre veşnicie,/ Nici chip de
nemurire pe-o operă de artă,/ Ci rouă de fântână cu rădăcini de piatră” (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Cât de străină</b>). </span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Poetă cu mari resurse şi disponibilităţi lirice, Gina Zaharia e o poetă
pe numele căreia se poate paria. Semnatarul acestor impresii de lectură a
făcut-o deja.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ion Roşioru</span></b></div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if !mso]><img src="//img2.blogblog.com/img/video_object.png" style="background-color: #b2b2b2; " class="BLOGGER-object-element tr_noresize tr_placeholder" id="ieooui" data-original-id="ieooui" />
<style>
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
</style>
<![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]--></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglsF6moBeem0x3P3sOfobL11BRyyWiOcvS0OC0S1pWms4RWMCr7O3Z5caWnTbzLjHkS7s3h_4n6IjPAiLj3JMhD51GADSr46Ax9Vc2dwnDgnnaRtw21t4X4d7USx64xFR8LSwNmLeMFtxS/s1600/1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglsF6moBeem0x3P3sOfobL11BRyyWiOcvS0OC0S1pWms4RWMCr7O3Z5caWnTbzLjHkS7s3h_4n6IjPAiLj3JMhD51GADSr46Ax9Vc2dwnDgnnaRtw21t4X4d7USx64xFR8LSwNmLeMFtxS/s1600/1.jpg" width="227" /></a></div>
<br />
<br /><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br /></div>
<!-- Blogger automated replacement: "https://images-blogger-opensocial.googleusercontent.com/gadgets/proxy?url=http%3A%2F%2F4.bp.blogspot.com%2F-WA7FTCD3AWk%2FU74Fbq-cOUI%2FAAAAAAAAAf8%2FNP9W4ARcoT0%2Fs1600%2F1.jpg&container=blogger&gadget=a&rewriteMime=image%2F*" with "https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglsF6moBeem0x3P3sOfobL11BRyyWiOcvS0OC0S1pWms4RWMCr7O3Z5caWnTbzLjHkS7s3h_4n6IjPAiLj3JMhD51GADSr46Ax9Vc2dwnDgnnaRtw21t4X4d7USx64xFR8LSwNmLeMFtxS/s1600/1.jpg" -->gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-6577580344638872872014-06-21T23:10:00.002-07:002014-06-25T13:21:38.253-07:00ultimul lup flămând<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
mi-ar trebui un colaj cu tine</div>
<div class="MsoNormal">
de când împărțeai lebede vânătorilor fără leacuri</div>
<div class="MsoNormal">
încheiai nasturii piscurilor gemene</div>
<div class="MsoNormal">
ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor
nocturne</div>
<div class="MsoNormal">
nu știu dacă ai certificat întregul</div>
<div class="MsoNormal">
poate ai încrustat singurele gânduri exacte</div>
<div class="MsoNormal">
ori ai trișat pentru o femeie-supernovă</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade</div>
<div class="MsoNormal">
poartă bocanci farmaceutici (din scorburile exilate)</div>
<div class="MsoNormal">
și câteva arcuri pornite să-și regleze săgețile în strigătul
meu</div>
<div class="MsoNormal">
ador mirosul mareelor </div>
<div class="MsoNormal">
așadar întind planetele pe brațe</div>
<div class="MsoNormal">
insolațiile pot aștepta febra glaciară vorbește pe un ton
blând</div>
<div class="MsoNormal">
împreună am decodat eul</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
s-au întors valurile aborigene</div>
<div class="MsoNormal">
au intrat în oraș e sărbătoare după toate cortinele</div>
<div class="MsoNormal">
te caut printre vizele pământului meu</div>
<div class="MsoNormal">
știu că vii din licori balanțele au talere fără echivoc</div>
<div class="MsoNormal">
în ochi cameleonic mă înrolez</div>
<div class="MsoNormal">
acolo a murit ultimul lup flămând</div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-35951628506012499052014-06-21T23:09:00.001-07:002014-06-25T13:21:21.518-07:00carafa cu apă vie <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare</div>
<div class="MsoNormal">
în universul meu pitic racii își scriu testamentul</div>
<div class="MsoNormal">
casele sunt din zahăr și plouă des</div>
<div class="MsoNormal">
clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou
pe aici</div>
<div class="MsoNormal">
grădinarul de serviciu culege trandafiri albi</div>
<div class="MsoNormal">
îi colorează cu sângele</div>
<div class="MsoNormal">
plimbă eșafodul peste pleoapele mele</div>
<div class="MsoNormal">
sunt în cămașă de forță strig</div>
<div class="MsoNormal">
câte sfori în actul acesta câte sfori?!</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
hambarele au fost bombardate așadar s-a zis cu grânele </div>
<div class="MsoNormal">
frontul e la un soare distanță</div>
<div class="MsoNormal">
acasă mă-ntorc să cuceresc dreptul de a fi erou</div>
<div class="MsoNormal">
cu inima petecită fac noduri</div>
<div class="MsoNormal">
tu agăți felinare imagini pustii</div>
<div class="MsoNormal">
nu bănuiești că o pajură și-a făcut cuib pe raftul cu emoții</div>
<div class="MsoNormal">
carafa cu apă vie e a ta</div>
<div class="MsoNormal">
a trecut prin vămi a legat cerul de ape</div>
<div class="MsoNormal">
și încă ceva</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
un daltonist vine în fiecare duminică pe același dig</div>
<div class="MsoNormal">
are palmele înroșite culege ciulini</div>
<div class="MsoNormal">
un fel de medicament pentru teamă</div>
<div class="MsoNormal">
când duminicile se vor sfârși le va înșira ca pe o corvoadă
luminoasă</div>
<div class="MsoNormal">
într-un noian de pace</div>
<div class="MsoNormal">
să nu zică nimeni că nu s-a priceput să încorseteze verdele</div>
<div class="MsoNormal">
până la epuizare</div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-46083872137010060572014-06-19T09:04:00.001-07:002014-06-19T09:04:53.595-07:00fantomele inimii<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]-->
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
abia am terminat de sculptat dealul acela</div>
<div class="MsoNormal">
mereu îmi dădea de furcă</div>
<div class="MsoNormal">
pe el trebuia să treacă spre munți caprele-negre</div>
<div class="MsoNormal">
niciodată nu au ajuns</div>
<div class="MsoNormal">
undeva se înălța o flacără le înghițea</div>
<div class="MsoNormal">
de ce atâta iarbă când nimeni nu i-a cunoscut gustul nu știu</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
pe aici e noapte în degrade</div>
<div class="MsoNormal">
a mai murit un cer alte două s-au rătăcit</div>
<div class="MsoNormal">
mi s-au terminat copacii pentru chibrituri</div>
<div class="MsoNormal">
i-am programat să-și amintească de mine peste câteva triluri</div>
<div class="MsoNormal">
odată cerșeau beția aceasta</div>
<div class="MsoNormal">
unii au traversat podurile alții zac fură din seva lui iunie</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
astăzi am scris cu ochii închiși poate mâine la fel</div>
<div class="MsoNormal">
florile-de-zori toarnă descântecul îți pronunță numele</div>
<div class="MsoNormal">
cred că aiurez</div>
<div class="MsoNormal">
oare te-am strigat?</div>
<div class="MsoNormal">
am brațele răstignite într-o sălbăticie kilometrică</div>
<div class="MsoNormal">
fantomele inimii învață jocul la ruletă<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"></span></div>
<div class="MsoNormal">
îți trimit fotografia cu ele</div>
<div class="MsoNormal">
eu voi păstra copia</div>
<h1 style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span style="font-size: 12.0pt; font-weight: normal; mso-bidi-font-weight: bold;">la post-restant</span></h1>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]--><br /></div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-81202568461608583262014-06-07T12:57:00.000-07:002014-06-07T12:57:18.294-07:00 la un dans al veleităților<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
de unde vine tremurul acela nostalgic și de ce un alai de
furnici trec pe cer</div>
<div class="MsoNormal">
de la dreapta la stânga</div>
<div class="MsoNormal">
carul meu e în sufletul lor se poate să-l fure pentru un
gram de nebunie</div>
<div class="MsoNormal">
șapte zile am strâns boabe de încredere să-l rescriu</div>
<div class="MsoNormal">
aveam paznici la fiecare movilă închideam ochii doar să-mi
arhivez veghea</div>
<div class="MsoNormal">
de care am agățat curajul<i> </i><span style="mso-bidi-font-style: italic;">pe tonuri</span></div>
<div class="MsoNormal">
erai vizitiu de onoare la primul rond ai lăsat caii flămânzi</div>
<div class="MsoNormal">
noaptea murmura ceva de Beethoven așa s-au potolit</div>
<div class="MsoNormal">
apoi am tras o dungă roșie alta neagră și am spus ajunge</div>
<div class="MsoNormal">
o sabie alunecase peste toate văile tăiase pariuri
fracturase zvonuri</div>
<div class="MsoNormal">
am aruncat cu pietre în neant dormi strigam</div>
<div class="MsoNormal">
un corb venise să-mi dea replica despre bună-purtare</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
nomadul din mine încarcerat pentru o coastă de zefir</div>
<div class="MsoNormal">
adună țărâna în vase de zori fluieră în căușul baladei fără
un ochi</div>
<div class="MsoNormal">
din când în când cerșește o coroană de întrebări o agață de
pleoape</div>
<div class="MsoNormal">
s-au certat platanii în temnița verde</div>
<div class="MsoNormal">
mă piteam după ei ce joc stupid</div>
<div class="MsoNormal">
acum înțeleg de ce unul s-a făcut arcă și ce sărac e fără
vâsle ce sărac</div>
<div class="MsoNormal">
va veni altă noapte de nu va calcula corect distanța dintre
pasul-lung și uimire</div>
<div class="MsoNormal">
va deveni fler între două virgule</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
un simplu semn și carul va întregi golful va strânge holdele inimoase va
hoinări prin lagăre</div>
<div class="MsoNormal">
din seceta astrală nu te alegi cu nimic dacă n-o cerni</div>
<div class="MsoNormal">
bogații de suflet împăturesc zerourile cu grijă</div>
<div class="MsoNormal">
m-am născut să văd cum crește trunchiul în mlaștini printre
ierburi de leac</div>
<div class="MsoNormal">
poate că trebuia să fiu prizoniera filelor vândute la târgul-de-foc
</div>
<div class="MsoNormal">
piramida ciobită la un dans al veleităților</div>
<div class="MsoNormal">
ori cicatricea cocoșată de atâta urcuș suspendat…</div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]--><br /></div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-33559019661953106202014-02-08T10:57:00.003-08:002014-02-08T10:57:08.927-08:00doar secretele dospite în lacrimă <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">doar secretele
dospite în lacrimă</b></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
chiar și omul nopții era gelos</div>
<div class="MsoNormal">
de câte ori întârziasem să-ți arunc inima</div>
<div class="MsoNormal">
găsise ghetele cu care m-ai așteptat ultima oară biletul de
zăbovire prin foc</div>
<div class="MsoNormal">
suplimentul de răbdare care începea cu lasă poate etc</div>
<div class="MsoNormal">
farfuria din care gustasem singurătatea</div>
<div class="MsoNormal">
chiar și surâsul tău sarcastic</div>
<div class="MsoNormal">
dar inima ioc</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
intrase într-un fel de transă uita că a mai trecut pe acolo</div>
<div class="MsoNormal">
făcea semen pe tălpi căuta indicii</div>
<div class="MsoNormal">
să pricep odată că m-am înecat exact în teritoriul lui și
alt lac mai adânc nu este</div>
<div class="MsoNormal">
în caz că asta vreau</div>
<div class="MsoNormal">
că vântul a fluierat de patru ori în cruce</div>
<div class="MsoNormal">
ducă-se pe pustiu mi-a șoptit toată otrava nu face cât
lumina din ochii tăi</div>
<div class="MsoNormal">
când ceri pace cu tine</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
l-am confundat cu îmblânzitorul de la circul străzii</div>
<div class="MsoNormal">
uneori îl simțeam fluierând sub ruine</div>
<div class="MsoNormal">
alteori a uimire niciodată nu l-am comparat cu celălalt
tu </div>
<div class="MsoNormal">
abia când îți ștergea tăcerea am știut încotro s-o iau</div>
<div class="MsoNormal">
războinicul meu drag</div>
<div class="MsoNormal">
cum mi-ai adunat doar secretele dospite în lacrimă</div>
<div class="MsoNormal">
sunt ale tale acum ți le dăruiesc</div>
<div class="MsoNormal">
cu tot freamătul lor </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-65480878465816098742014-02-06T11:25:00.001-08:002014-02-06T11:25:22.036-08:00e aproape sâmbătă<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="postbody">
<div class="xg_user_generated">
<span class="font-size-3">din șoaptele acelea am făcut figurine cu noi</span><br />
<span class="font-size-3">le-am botezat apoi ne-am odihnit lângă mormântul florilor de măr</span><br />
<span class="font-size-3">un pustnic căuta prilejul să ne cânte</span><br />
<span class="font-size-3">l-am urmat tu înainte eu dincolo de mine</span><br />
<span class="font-size-3">era ceață în dodii se auzeau roțile urselor întărind făgăduința noastră</span><br />
<span class="font-size-3">aruncau felinarele stinse</span><br />
<span class="font-size-3">am împărțit milimetric fiecare pod</span><br />
<span class="font-size-3">te-am ajuns cu gândul meu șchiop apoi am scos din inimă</span><br />
<span class="font-size-3">singura diademă pe care o aveam</span><br />
<br />
<span class="font-size-3">erai pregătit să mă vezi așa</span><br />
<span class="font-size-3">îți povestisem într-o altă viață că mă îndrăgostesc doar sâmbăta</span><br />
<span class="font-size-3">fiecare zi începea cu răbdarea ta</span><br />
<span class="font-size-3">mă scotea din minți</span><br />
<span class="font-size-3">nu degeaba am locuit într-un mirt</span><br />
<span class="font-size-3">avea ceva din parfumul tău</span><br />
<span class="font-size-3">rupeam din el îmi umpleam pragul</span><br />
<br />
<span class="font-size-3">hoții de fulgere au dispărut de la primul până la cel neutru</span><br />
<span class="font-size-3">i-am atârnat în ștreang</span><br />
<span class="font-size-3">așa le trebuie celor care degradează intens</span><br />
<span class="font-size-3">grădinile mele grupate pe culori</span><br />
<span class="font-size-3">e aproape sâmbătă</span><br />
<span class="font-size-3">izvoarele au ieșit la promenadă le ador îmi șoptesc numele cu grație</span><br />
<span class="font-size-3">doar ai plătit pentru asta</span><br />
</div>
</div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6136670395559099256.post-75504763950727113902014-02-03T08:52:00.002-08:002014-02-03T08:52:53.763-08:00unghiul de est<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
mi-ai lăsat sub zăvoare grânele inimii <br />
apoi ai trimis invazie de culegători de pe altă planetă <br />
i-am salutat cu mâna la frunte nu știam cum să-i dezorientez <br />
aveam nevoie de mănușile tale <br />
pe frontieră era frig nu-mi rămăseseră decât curajul grăbit <br />
și un colț de icoană <br />
se băuse tot vinul dealurile veneau peste mine să-mi cârpească dorul <br />
potcovește-l dacă poți ți-am auzit glasul <br />
<br />
tranșeele erau pentru mine am ocupat unghiul de est <br />
mirosea a primăvară veche și a blesteme în buchet <br />
sunt atât de mică încât mă înghite șuieratul șarpelui <br />
din amurg am zis <br />
dar voi traduce fiecare filă mototolită în așternutul de sub nori <br />
din buzele mele va curge ceară <br />
osândă <br />
tu înfigi copacii cu ramurile în pământ <br />
ajunge răstorni cerul dat în rod <br />
<br />
în zorii credinței voi aștepta stăvilarele <br />
ți-au alunecat de pe suflet le-am marcat cu arginți de lumină <br />
pui la zid spațiul cu pânză veritabilă <br />
în care ne-am hrănit înainte de secetă <br />
O Doamne ce vietăți ciudate cotrobăiesc pe acoperișuri <br />
vor să înghită seara în care ne-au prădat dragostea <br />
dar ai încuiat-o în pumnul meu <br />
iubitule<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
</div>
gina zahariahttp://www.blogger.com/profile/14824349562038184486noreply@blogger.com0