m-am ridicat pe vârfuri
şi am privit pe fereastra dinspre lacuri,
eram amândoi pe un bulgăre de sare
cu inimă de pasăre,
pe umerii goi
o eşarfă din frunze de stejar
ne legăna gândurile.
gustam din florile câmpului
şi-mi spuneai cât de străină sunt
în haina ploilor,
împărţeam pe din două
culorile tari
şi învăţam poeme despre rădăcini şi cer.
paharul din care sorbeam liniştea
se adâncea în secretul râului
din muguri de suflet,
şi se făcea dimineaţă
în privirile mele
şi-n toamnă de credinţă mă-mbrăcai.
doar vântul mai pierdea câte-o filă
adormindu-mi visele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu