De când n-am mai întâlnit poștalionul de zori!
gânduri sălbatice, artificii de ieri și portretul tăcerii
hoinăresc sub roțile învechite
în imagini concave.
Mi-ai învățat parfumul amiezilor
precum pustnicul vârstele sării,
ești citatul din stânga pieptului, mi-ai spus,
dar te voi așeza în zăpadă
să-ți conserv foamea
din care împarți temple albe
și bucăți de cașmir
cuvintelor zdrențuite.
Satul meu e din lemn de stejar;
un crez pitic încape aproape întreg într-o colivie
și adoarme regește.
