Mai știu că răsucești clepsidre-n șoapte
Și că un fulger nezidit în zori
Îți împrumută simfonii de noapte
Să le trimiți degrabă-n depărtări.
Din toate holdele cu gust de sare
Tu m-ai ales, discret și nefiresc,
Să-ți fiu ecou, să-ți fiu și alinare
Într-un decor cu suflet îngeresc.
Am adunat vreo două-trei silabe
Să-mi fie prag prin dinastii de dor,
Și-am învățat să-ți scriu cu perle albe
Când cerul hoinărește într-un zbor.
Cu vraja m-am certat la drumul mare,
Își sfătuia toți hoții să îmbrace
Aceeași haină prinsă-n calendare
(Doar eu știam că-i țintuită-n ace.)
Atunci mi-am amintit c-ai zis odată
Cum că iubirea mi-a făcut fântână
La poarta ta. Dar e întemnițată
Între doi poli și-o dragoste păgână.
