şi iată,
te-am aflat în pagina zilei de astăzi,
mergeai printre gânduri
şi-mi oglindeai inima
într-un cântec.
“Antares! Antares!”
mă strigai până la cer.
alergam printre valuri adânci
şi învăţam regăsirea.
m-ai imaginat îmbrăcată în busuioc de câmp
traversând râul în care te-am lăsat
să-ţi duci cântecul,
din valuri zburau porumbei
şi duminici,
pe şoaptele timpului se lăsase liniştea,
în ploi albastre
curgea senin pe stânci
şi murmur în trepte.
ai întins braţele
să-mi cuprinzi numele de împrumut,
“Antares! Antares!” m-ai chemat iarăşi
surâzând a lumină.
de-atunci port nume de aşteptare
cu silabe în rădăcinile altor veri,
îl scriu pe pereţii serilor
şi-n arbori îndepărtaţi,
uneori îl ascund în cenuşa
aceloraşi pagini,
alteori îl frământ rod
în pământuri aride...
