joi, 30 ianuarie 2014

Soapte de suflet

Iubitul ce mă apără de frig

Hoinărești peste ogoare, strigi cu patimă la porți
Că ți-ai fi pierdut cărarea și-a căzut pradă la hoți,
Treci de pe un rug pe altul. După tine vin și eu.
Nu mă vezi că-s îmbrăcată cu veșminte de ateu!

Te zăresc flămând pe creste. Câtă secetă-ai cosit!
Mi-am umplut cu tine brațul și-amândoi am pribegit.
Am avut grijă să curăț ierburile dinspre nord,
Habar n-ai că sunt fantoma ce te-așteaptă-n primul rod.

Câteodată plimbi pădurea prin legenda-ntunecată,
Lângă ea un roib sălbatic din copite stă să bată.
Îl hrănesc cu zori de suflet, îmi e drag și parc-aș vrea
Să-l dezleg de jurăminte, să alerge-ncotrova.

La ce bun s-aștepte carul cu merinde-mbleșugate?
Dragostea se răsucește printre lacrimi nesecate.
În curând voi mări pasul cât să ocolesc un dig,
Să-mi rămâi mereu iubitul ce mă apără de frig!

Joi, 30 ian. 2014,0 ora 18,57


Niciun comentariu: