unghiul de est

mi-ai lăsat sub zăvoare grânele inimii
apoi ai trimis invazie de culegători de pe altă planetă
i-am salutat cu mâna la frunte nu știam cum să-i dezorientez
aveam nevoie de mănușile tale
pe frontieră era frig nu-mi rămăseseră decât curajul grăbit
și un colț de icoană
se băuse tot vinul dealurile veneau peste mine să-mi cârpească dorul
potcovește-l dacă poți ți-am auzit glasul

tranșeele erau pentru mine am ocupat unghiul de est
mirosea a primăvară veche și a blesteme în buchet
sunt atât de mică încât mă înghite șuieratul șarpelui
din amurg am zis
dar voi traduce fiecare filă mototolită în așternutul de sub nori
din buzele mele va curge ceară
osândă
tu înfigi copacii cu ramurile în pământ
ajunge răstorni cerul dat în rod

în zorii credinței voi aștepta stăvilarele
ți-au alunecat de pe suflet le-am marcat cu arginți de lumină
pui la zid spațiul cu pânză veritabilă
în care ne-am hrănit înainte de secetă
O Doamne ce vietăți ciudate cotrobăiesc pe acoperișuri
vor să înghită seara în care ne-au prădat dragostea
dar ai încuiat-o în pumnul meu
iubitule