e aproape sâmbătă

din șoaptele acelea am făcut figurine cu noi
le-am botezat  apoi ne-am odihnit lângă mormântul florilor de măr
un pustnic căuta prilejul să ne cânte
l-am urmat tu înainte eu dincolo de mine
era ceață în dodii se auzeau roțile urselor întărind făgăduința noastră
aruncau felinarele stinse
am împărțit milimetric fiecare pod
te-am ajuns cu gândul meu șchiop apoi am scos din inimă
singura diademă pe care o aveam

erai pregătit să mă vezi așa
îți povestisem într-o altă viață că mă îndrăgostesc doar sâmbăta
fiecare zi începea cu răbdarea ta
mă scotea din minți
nu degeaba am locuit într-un mirt
avea ceva din parfumul tău
rupeam din el îmi umpleam pragul

hoții de fulgere au dispărut de la primul până la cel neutru
i-am atârnat în ștreang
așa le trebuie celor care degradează intens
grădinile mele grupate pe culori
e aproape sâmbătă
izvoarele au ieșit la promenadă le ador îmi șoptesc numele cu grație
doar ai plătit pentru asta