doar secretele dospite în lacrimă

doar secretele dospite în lacrimă

chiar și omul nopții era gelos

de câte ori întârziasem să-ți arunc inima

găsise ghetele cu care m-ai așteptat ultima oară biletul de zăbovire prin foc

suplimentul de răbdare care începea cu lasă poate etc

farfuria din care gustasem singurătatea

chiar și surâsul tău sarcastic

dar inima ioc

intrase într-un fel de transă uita că a mai trecut pe acolo

făcea semen pe tălpi căuta indicii

să pricep odată că m-am înecat exact în teritoriul lui și alt lac mai adânc nu este

în caz că asta vreau

că vântul a fluierat de patru ori în cruce

ducă-se pe pustiu mi-a șoptit toată otrava nu face cât lumina din ochii tăi

când ceri pace cu tine

l-am confundat cu îmblânzitorul de la circul străzii

uneori îl simțeam fluierând sub ruine

alteori a uimire niciodată nu l-am comparat cu celălalt tu 

abia când îți ștergea tăcerea am știut încotro s-o iau

războinicul meu drag

cum mi-ai adunat doar secretele dospite în lacrimă

sunt ale tale acum ți le dăruiesc

cu tot freamătul lor