sâmbătă, 7 iunie 2014

la un dans al veleităților



de unde vine tremurul acela nostalgic și de ce un alai de furnici trec pe cer
de la dreapta la stânga
carul meu e în sufletul lor se poate să-l fure pentru un gram de nebunie
șapte zile am strâns boabe de încredere să-l rescriu
aveam paznici la fiecare movilă închideam ochii doar să-mi arhivez veghea
de care am agățat curajul pe tonuri
erai vizitiu de onoare la primul rond ai lăsat caii flămânzi
noaptea murmura ceva de Beethoven așa s-au potolit
apoi am tras o dungă roșie alta neagră și am spus ajunge
o sabie alunecase peste toate văile tăiase pariuri fracturase zvonuri
am aruncat cu pietre în neant dormi strigam
un corb venise să-mi dea replica despre bună-purtare

nomadul din mine încarcerat pentru o coastă de zefir
adună țărâna în vase de zori fluieră în căușul baladei fără un ochi
din când în când cerșește o coroană de întrebări o agață de pleoape
s-au certat platanii în temnița verde
mă piteam după ei ce joc stupid
acum înțeleg de ce unul s-a făcut arcă și ce sărac e fără vâsle ce sărac
va veni altă noapte de nu va calcula corect distanța dintre pasul-lung și uimire
va deveni fler între două virgule

un simplu semn și carul va întregi golful va strânge holdele inimoase va hoinări prin lagăre
din seceta astrală nu te alegi cu nimic dacă n-o cerni
bogații de suflet împăturesc zerourile cu grijă
m-am născut să văd cum crește trunchiul în mlaștini printre ierburi de leac
poate că trebuia să fiu prizoniera filelor vândute la târgul-de-foc
piramida ciobită la un dans al veleităților
ori cicatricea cocoșată de atâta urcuș suspendat…

Niciun comentariu: