la un dans al veleităților

de unde vine tremurul acela nostalgic și de ce un alai de furnici trec pe cer

de la dreapta la stânga

carul meu e în sufletul lor se poate să-l fure pentru un gram de nebunie

șapte zile am strâns boabe de încredere să-l rescriu

aveam paznici la fiecare movilă închideam ochii doar să-mi arhivez veghea

de care am agățat curajul pe tonuri

erai vizitiu de onoare la primul rond ai lăsat caii flămânzi

noaptea murmura ceva de Beethoven așa s-au potolit

apoi am tras o dungă roșie alta neagră și am spus ajunge

o sabie alunecase peste toate văile tăiase pariuri fracturase zvonuri

am aruncat cu pietre în neant dormi strigam

un corb venise să-mi dea replica despre bună-purtare

nomadul din mine încarcerat pentru o coastă de zefir

adună țărâna în vase de zori fluieră în căușul baladei fără un ochi

din când în când cerșește o coroană de întrebări o agață de pleoape

s-au certat platanii în temnița verde

mă piteam după ei ce joc stupid

acum înțeleg de ce unul s-a făcut arcă și ce sărac e fără vâsle ce sărac

va veni altă noapte de nu va calcula corect distanța dintre pasul-lung și uimire

va deveni fler între două virgule

un simplu semn și carul va întregi golful va strânge holdele inimoase va hoinări prin lagăre

din seceta astrală nu te alegi cu nimic dacă n-o cerni

bogații de suflet împăturesc zerourile cu grijă

m-am născut să văd cum crește trunchiul în mlaștini printre ierburi de leac

poate că trebuia să fiu prizoniera filelor vândute la târgul-de-foc

piramida ciobită la un dans al veleităților

ori cicatricea cocoșată de atâta urcuș suspendat…