ultimul lup flămând

mi-ar trebui un colaj cu tine

de când împărțeai lebede vânătorilor fără leacuri

încheiai nasturii piscurilor gemene

ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor nocturne

nu știu dacă ai certificat întregul

poate ai încrustat singurele gânduri exacte

ori ai trișat pentru o femeie-supernovă

un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade

poartă bocanci farmaceutici (din scorburile exilate)

și câteva arcuri pornite să-și regleze săgețile în strigătul meu

ador mirosul mareelor 

așadar întind planetele pe brațe

insolațiile pot aștepta febra glaciară vorbește pe un ton blând

împreună am decodat eul

s-au întors valurile aborigene

au intrat în oraș e sărbătoare după toate cortinele

te caut printre vizele pământului meu

știu că vii din licori balanțele au talere fără echivoc

în ochi cameleonic mă înrolez

acolo a murit ultimul lup flămând

carafa cu apă vie

sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare

în universul meu pitic racii își scriu testamentul

casele sunt din zahăr și plouă des

clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici

grădinarul de serviciu culege trandafiri albi

îi colorează cu sângele

plimbă eșafodul peste pleoapele mele

sunt în cămașă de forță strig

câte sfori în actul acesta câte sfori?!

hambarele au fost bombardate așadar s-a zis cu grânele

frontul e la un soare distanță

acasă mă-ntorc să cuceresc dreptul de a fi erou

cu inima petecită fac noduri

tu agăți felinare imagini pustii

nu bănuiești că o pajură și-a făcut cuib pe raftul cu emoții

carafa cu apă vie e a ta

a trecut prin vămi a legat cerul de ape

și încă ceva

un daltonist vine în fiecare duminică pe același dig

are palmele înroșite culege ciulini

un fel de medicament pentru teamă

când duminicile se vor sfârși le va înșira ca pe o corvoadă luminoasă

într-un noian de pace

să nu zică nimeni că nu s-a priceput să încorseteze verdele

până la epuizare

fantomele inimii

abia am terminat de sculptat dealul acela

mereu îmi dădea de furcă

pe el trebuia să treacă spre munți caprele-negre

niciodată nu au ajuns

undeva se înălța o flacără le înghițea

de ce atâta iarbă când nimeni nu i-a cunoscut gustul nu știu

pe aici e noapte în degrade

a mai murit un cer alte două s-au rătăcit

mi s-au terminat copacii pentru chibrituri

i-am programat să-și amintească de mine peste câteva triluri

odată cerșeau beția aceasta

unii au traversat podurile alții zac fură din seva lui iunie

astăzi am scris cu ochii închiși poate mâine la fel

florile-de-zori toarnă descântecul îți pronunță numele

cred că aiurez

oare te-am strigat?

am brațele răstignite într-o sălbăticie kilometrică

fantomele inimii învață jocul la ruletă

îți trimit fotografia cu ele

eu voi păstra copia

la post-restant

la un dans al veleităților

de unde vine tremurul acela nostalgic și de ce un alai de furnici trec pe cer

de la dreapta la stânga

carul meu e în sufletul lor se poate să-l fure pentru un gram de nebunie

șapte zile am strâns boabe de încredere să-l rescriu

aveam paznici la fiecare movilă închideam ochii doar să-mi arhivez veghea

de care am agățat curajul pe tonuri

erai vizitiu de onoare la primul rond ai lăsat caii flămânzi

noaptea murmura ceva de Beethoven așa s-au potolit

apoi am tras o dungă roșie alta neagră și am spus ajunge

o sabie alunecase peste toate văile tăiase pariuri fracturase zvonuri

am aruncat cu pietre în neant dormi strigam

un corb venise să-mi dea replica despre bună-purtare

nomadul din mine încarcerat pentru o coastă de zefir

adună țărâna în vase de zori fluieră în căușul baladei fără un ochi

din când în când cerșește o coroană de întrebări o agață de pleoape

s-au certat platanii în temnița verde

mă piteam după ei ce joc stupid

acum înțeleg de ce unul s-a făcut arcă și ce sărac e fără vâsle ce sărac

va veni altă noapte de nu va calcula corect distanța dintre pasul-lung și uimire

va deveni fler între două virgule

un simplu semn și carul va întregi golful va strânge holdele inimoase va hoinări prin lagăre

din seceta astrală nu te alegi cu nimic dacă n-o cerni

bogații de suflet împăturesc zerourile cu grijă

m-am născut să văd cum crește trunchiul în mlaștini printre ierburi de leac

poate că trebuia să fiu prizoniera filelor vândute la târgul-de-foc

piramida ciobită la un dans al veleităților

ori cicatricea cocoșată de atâta urcuș suspendat…