Am înfipt talpa în pământul afânat și am înconjurat-o cu albăstrele, multe și vesele, care dansau în flăcări senine. Când
vei trece tu, mi-am zis, o să-mi recunoști glezna și parfumul, și mă
vei lua în brațe, să mă separi de celălalt continent. Am auzit că acolo
navighează vulcani colțuroși, or eu sunt o pecete pe alizee, mereu
ascunsă sub naframa lăsată la întâmplare pe statui identice cu pagina ce
va fi trecut peste volumul tainelor. Am
gândit precum un trandafir de catifea, mi-am reproșat, ridicându-mi
umerii rochiei care atingea cerul. Vei trece cu mine peste vârfuri de
cetăți, îmi vei săruta părul și primul impuls va fi să-mi inversezi
clipele în așa fel încât să-ți reprezint ființa. Știu
cum voi proceda: mai întâi voi bea rouă din cana de lut modelată o
noapte întreagă când picurii lunii îi striveau marginile și-mi făceau în
necaz că le erai prizonier și mergeai din stea în stea să faci
recensământul. Mai târziu am aflat că la câteva miliarde de stele îmi
puteai dărui veșnicia. Mereu am regretat că nu am negociat cu galaxiile
pentru un cântec la pian, acolo, în pânzele albastre. Toată lumea ar fi
aflat de dragostea noastră! Dar nici când am întors marea pe dos n-a
fost târziu! S-au revoltat peștii, au înnebunit pescărușii și jumătate
din duminici au pornit pe jos, să ne invite la bal. Îți
amintești? M-ai sărutat deasupra infinitului, atunci mi-ai atins prima
dată glezna și au suspinat, subit, magnoliile. M-ai încuiat în tine și
salutam fiecare copac, promițându-i un regal de cuvinte dacă va înflori
pentru amândoi deodată. Au înflorit până și munții, de-mi făcusem potecă
direct pe picturi și îi mințeam că le sunt stăpână, ba chiar că i-aș fi
învățat să adoarmă într-o zi de marți. Apoi
voi întârzia să mă închei la nasturi și voi invita vara pe talazuri, să
le sfințească tăcerea și să le ademenească într-un duet. Acolo îmi voi
întâlni toate diminețile care vor fi plecat cândva spre tine și te vor
fi așteptat să devii cântec. Acum
pot desface lacrima rubinului, mâine voi transfera emisfera de cristal
pe tabloul alb-zimțat iar când dorul tău va arde palmele mele, voi
amesteca, din mângâieri simple, petalele edenului…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu