parcă era luni sau… iunie

când s-a topit sunetul violet

pe insula cu ierburi dulci

unde poemul răspunde la salutul

frunzelor de smarald,

parcă era luni sau… iunie.

zborul mult prea fin se confunda

cu turnul de deasupra valurilor

în care tocmai se instala pulsul dimineţilor,

cu golful fără chei

şi cu o singură pagină principală…

când s-a format relieful stărilor

vorbeam cu pictorii despre suflete

răspândite-n peneluri,

n-am realizat că din prea mult roşu

a luat foc albul

din albumul plin cu simboluri….

poate pentru că era luni sau… iunie…